Ambitia penibila a lui Rednic, trufia conducerii dinamoviste, orgoliile unor fosti rapidisti si latratul acela vulgar... Nimic din toate aceste ingrediente nu au deranjat Rapidul nostru. Am fost indiferenti, am crezut pana in ultima clipa in victorie si am demonstrat ca suntem mai buni. Cu mai putina vorbarie si mai multa concentrare am reusit sa obtinem cele trei puncte importante. Nu le pot spune valoroase pentru ca in cazul Rapidului, punctele valoroase vin in urma meciurilor castigate cu echipele mai mici.
        In prima repriza am jucat destul de prost. Am avut ceva suturi pe poarta, insa nimic clar. Julio Cesar si Spadacio au fost ineficienti si fara idei. In urma greselii lui Andrade a venit golul dinamovistilor, din a doua repriza. Spre final au cazut. Rapidul a egalat dupa o lovitura absolut superba a lui Fernandes, cu capul din corner. Jucatorii s-au comportant remarcabil si au inscris golul victoriei dupa o serie de atingeri stralucitoare ale balonului. Mi-a placut atat de Djalovici, cat si de Pitbull, doi atacanti care promit multe goluri. Desi apararea a scartait putin in partida cu dinamovistii, dupa parerea mea Maftei a fost cel mai bun jucator de pe teren si a strans tare din dinti spre final cand de la televizor s-a vazut foarte bine ca s-a accidentat.Totodata s-au simtit golurile lasate de ''necredinciosii'' Bozovic si Boya. Atmosfera a fost superba, mult visiniu si mult devotament din partea suporterilor chiar si in cele mai grele momente.
        La urma urmei nimic din ce a fost pe teren nu mai conteaza. I-am batut si le-am scos fumurile din cap. E simplu: Peseiro a mutat si Rapidul a castigat. Dupa cateva tricouri transpirate si emotii puternice, am din nou onoarea sa spun ca iubesc Rapidul din Giulesti. Mi-a oferit bucuria de a striga de fericire, iar seria de astfel de momente vreau sa se repete si pe viitor!

       Ole, ole, multumim Rapidule!