Andrade, Bozovic, Mardare, Fernandes, Maftei, Herea, Lazar, Grigorie, Spadacio, Djalovici, Pinto, Grigore, Dica, Perja. Toti acesti 13 jucatori au fost sambata seara pe terenul din Giulesti si au reprezentat Rapidul asa cum ne doream, asa cum il vedeam in cele mai frumoase visuri.  Marian Rada, Nae Manea si Adrian Iencsi, trei mari rapidisti, trei suporteri rapidisti ce au reinviat spiritul pe care multi il credeau mort. Ii stiti, le cunoasteti numele, dar merita sa ramana scrisi in aceasta cronica. Merita sa primeasca toate multumirile din partea noastra pentru jocul din meciul cu galatenii. Nu conteaza cine a facut mai mult sau mai putin, ei au fost acolo, au pasat extraordinar, au plans de bucurie (Spadacio), echipa a avut niste ruperi de ritm incredibile. Putina balbaiala la mijlocul terenului si intr-o clipa, in mare viteza, porneau spre poarta adversarilor. Bucuria pe care am simtit-o la fiecare dintre cele patru goluri marcate, daca ar putea fi transformata in materie, cu siguranta s-ar raspandi in tot universul.

            Vreau sa aud mereu spunandu-se ,,Rapid e istorie''! Reactia lui Costin Lazar, de a refuza un penalty, ramane in istoria fotbalului. ,,De remarcat gestul lui Lazăr. Numai la Rapid se putea întîmpla. Trebuie să joace și pentru public. Pe Giulești e mai bună o bară frumoasă decît un gol urît" a spus Rada. Ce cuvinte splendide rosteste antrenorul Rapidului! Momentele astea sunt nemuritoare, sunt menite sa fie amintite in povestile pe care le vom spune copiilor nostri. Poate multi ne critica pentru faptul ca ne incurajam prea tare, dar pentru asta exista Rapid. Pentru o clipa de fericire maxima, pentru o lupta impotriva tuturor, pentru o infrangere ce inseamna uneori mai mult decat o victorie. Pentru ca din toate aceste lucruri invatam si cu ajutorul lor simtim viata asa cum este ea, cu toti factorii ce ii influenteaza cursul. Comentatorii meciului au spus de multe ori, sambata seara, ca jocul si atitudinea rapidistilor a fost asemanatoare cu cea din vremuri demult apuse, atunci cand tot Rapidul era cel care ne incanta cu gesturi deosebite, pierdute in paginile cartilor de istorie ale fotbalului. Si se stie, ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place!

            Devotamentul total din partea jucatorilor? Doar atat? Nu, nu am uitat de ,,frumosii nebuni'', de magnificii din tribune pe a caror fete se putea citi mandria ca sunt rapidisti.  Pe moment nu ne dam seama, insa timpul trece si realizam ca un meci pe Giulesti, o sedinta, un protest, un concert, lucruri care ne aduc impreuna pentru Rapid, ajuta la intarirea rapidismului. Zidul acela de fier din peluza s-a sincronizat exceptional cu entuziasmul pe care jucatorii l-au afisat. Ne va fi greu, adevaratele lupte de-abia incep. Si sunt de aceeasi parere cu capitanul nostru. Sa nu ne gandim la castigarea campionatului, sa traim fiecare meci cu rabdare, si incetul cu incetul sa obtinem punctele. Nu avem cum sa garantam numai victorii pe viitor. Traim niste vremuri viclene si totusi, sa nu uitam, vorbim despre Rapid .

BADEa