RAPID | Cupa Uefa | cronica meci

Dupa o deplasare extraordinar de frumoasa, am vrut sa va povestesc si voua cum a fost, ce am vazut pe acolo si cam ce s-a intamplat cu noi, timp de 96 de ore (4 zile).
Ne-am intalnit la stadion, miercuri la ora 11:00, urmand sa plecam la ora 12 :00. Stateam pe scarile de la teatru si ma uitam in stanga si-n dreapta, numai fulare si steaguri alb-visiniu. Cu ocazia asta am vazut si noi cine a venit si cu ce autocar trebuia sa plecam. Autocarul cu care am calatorit eu se numea < AUTOCARUL BROASCA > . Erau acolo suporteri din toata tara. Pe langa cei de la Bucuresti, au fost din Zalau (amuzanti oameni), Bacau, Pitesti, Petrosani, Timisoara, Galati. Dupa ce am fost strigati, dupa ce ne-am indesat bagajele in cala, dupa ce ne-am asezat confortabil si dupa ce ne-am cumparat biletul pentru meci, am plecat in sfarsit..facand o mica cruce si spunand un < Doamne ajuta sa batem si sa ne calificam >.

Am ajuns foarte repede la Giurgiu, ne-au cerut pasapoartele (pasapoartele la poza, va rog), ne-au verificat si am plecat. Ma uitam in autocar, fiecare era cu telefonul la ureche si vorbea cu cineva. Auzeam franturi de discutii < da, mama am ajuns in vama. Gata plec ! Mai vb peste 4 zile.HAI RAPIDU ! >, < sa dea Domnu sa bate si sa ne calificam !>, < de abia astept sa ma intorc in tara si sa bem pentru calificarea asta ! >. Toti eram optimisti si aveam un fel de zambet ascuns (eram siguri ca ne vom califica).
Am trecut de Giurgiu, am ajuns in vama la bulgari. Oameni nu foarte amabili bulgarii astia ! Nu ca ne-ar fi facut ceva anume, insa se uitau foarte urat la noi. Am fost sfatuiti sa nu vorbim prea mult, pana nu trecem de ei. Aici a fost primul Duty-Free in care cativa dintre noi au avut voie sa intre. Au inceput sa apara sticlele de bautura printre noi ?.
Dupa ce am trecut de vama, a urmat un drum foarte plictisitor cu autocarul prin Bulgaria. Urata tara ! Adica au fost urate locurile prin care am trecut. Oricum soselele de la ei sunt mult mai bune ca la noi.
Am trecut si de Bulgaria si am ajuns la granita cu Grecia..

Era deja vreo 3-4 dimineata si eram foarte obositi. Iarasi a trebuit sa prezentam pasapoartele la poza. Mie una-mi era foarte frica de momentul cand vor vrea vamesii sa ne scoatem tot din bagaje, ca sa ne controleze mai amanuntit. Am avut foarte mare noroc cu Mircea, care a vorbit cu ei la fiecare granita si niciunde nu am fost nevoiti sa ne desfacem bagajele (cred ca-l vedeau pe el un om mai de incredere si de aia am trecut de toate punctele de control)
Am intrat in Grecia. Mai aveam vreo 800 de km pana la destinatie, asa ca am mai tras un pui de somn. Cand m-am trezit era deja zi. Se vedea ca suntem intr-o alta tara. Casele frumos aranjate pe o parte si pe alta a drumului. Culturi intregi de maslini. La un moment dat pe partea stanga a aparut si Marea Egee. Am intrat in Thessaloniki.o statiune extraordinar de frumoasa, cu niste hoteluri de 4-5 etaje, toate cu vedere la mare. Cu terase de-o parte si de alta a strazii.
Am trecut repede si de aceasta statiune, am mai trecut si prin alte orase, dar important este ca am ajuns in Atena, in jurul orei 13 :00. De acolo, organizatorii nostri au hotarat sa mergem in Pireu sa ne cautam cazare ca inca nu se stabilise nimic cu locul unde vom innopta dupa meci.
De cum am intrat in Pireu, m-au impresionat foarte mult portocalii/mandarinii (nu stiu sigur ce erau) de pe margineaza strazilor. Uitati aici o poza ca sa va dati seama cam cum era.

Am ajuns in portul de vase de croaziera si feriboturi (din Pireu). Am avut noroc ca acolo era ancorat Costa Concordia, unul dintre cele mai mari vase de croaziera.
Dupa ce am asteptat cateva ore, in sfarsit a aparut Mircea cu cheile de la camera. Am mers ne-am cazat, am facut un dus, am mancat si am iesit in oras. La ora 18:45 era ora cand trebuia sa ne intalnim la autocare sa plecam la meci. Nu prea imi ardea de plimbare, emotiile meciului deja isi faceau simtite prezenta. Strazi foarte inguste, motociclete, motoare si tot felul de ciclomotoare impanzeau orasul. Lumea de acolo deja se pregatea de Craciun. Majoritatea magazinelor erau deja impodobite pentru sarbatoarea care trebuie sa vina.

Am mers prin port sa vad si de aproape vasele care erau ancorate acolo. Vis-a-vis de hotelul nostru era chiar o < statie de imbarcare >. Erau oameni care faceau < naveta > cu feribotul. Isi cumparau biletul si se asezau linistiti pe o banca asteptand ora plecarii. Cred ca este foarte placut si mai ales foarte relaxant sa te deplasezi acasa cu un feribot ca acesta. Sincer as da RATB-ul pe un feribot !

Am promis de cand l-am vazut, ca voi pomeni de el daca voi scrie cronica si uite ca ma tin de cuvant. In scurta plimbare prin oras am intalnit pe o strada o cusca mai mare ca mine in inaltime. Inauntru era un papagal, nimic iesit din comun la inceput. M-am tot strambat la el si i-am tot batut in cusca crezand ca este vorbitor. La un moment dat m-am plictisit si am dat sa plec.atunci mi-a spus HELLO.am fost gata, nu am mai plecat de acolo 15 min. Toata lumea statea si se uita la mine.am descoperit ca mai stia si BYE si HOW ARE YOU. I-am facut si poze.

Gata cu plimbarea, era timpul sa ma duc la autocar pentru ca se apropia 18:45 si trebuia sa plecam la meci. Aveam deja inima cat un purice, ma durea capul si aveam niste emotii cat casa. Sarim peste drumul spre stadion, nimic interesant.decat niste poduri pe cate 3-4-5 nivele care treceau pe sub si peste autostrada.
Am ajuns la stadion. Toti eram fascinati de cum arata pe exterior si de abia asteptam sa ajungem sa-l vedem in interior. Am trecut de filtrul cu biletele si ne indreptam spre intrarea de la stadion, cand a venit unul la mine (imbracat in civil si cu o sapca smechera pe cap) mi-a spus ceva in limba lui si mi-a luat ghiozdanul. Mi-am dat seama ca s-ar putea sa fie unul de la stadion si de aia nu am comentat nimic. Am trecut si de filtrul unde tanti aia m-a controlat (aici chiar te controlau cei de la Jandarmerie).

Am urcat scarile care dadeau in stadion. Cand am ajuns sus si m-am uitat in stanga si-n dreapta nu mi-a venit sa cred. Stadionul este extraordinar de frumos si nu degeaba acolo se va juca finala de la Champions League. Restul pozelor cu stadionul le puteti vedea si salva de pe site.

Au iesit baietii nostri la incalzire. Eram cam suparata ca nu juca Coman, insa am avut incredere in Edel pentru ca mi-a placut de el in ultimul meci, cel cu Fc. National si am crezut ca el ca va face un meci bun.
Echipa de inceput a aratat cam asa:
12. Apula Bete 6. Ionut Rada 23. Marius Constantin 24. Vasile Maftei 9. Valentin Badoi 10. Artavazd Karamyan 15. Costin Lazar 17. Marius Maldarasanu 7. Iannis Zicu 29. Mugurel Buga 99. Viorel Moldovan

Inaintea meciul Razvan Lucescu a declarat < Chiar daca miza este foarte mare am o liniste interioara inexplicabila. Nu stiu de ce sunt asa de calm >.
Lovitura de incepere a apartinut gazdelor. Inca din primul minut aceastea s-au aratat ofensive ajungand pana la poarta lui Edel, insa acesta a inlaturat pericolul fara nicio problema. Primele 10 minute ale meciului au constat intr-un presing foarte avansat al grecilor si prin faulturile repetate pe care le-au comis giulestenii. In minutul 14 apare si primul cartonas galben, aratat lui Vindra, pentru un fault comis asupra lui Karamyan. Nu trec decat 5 minute si Maftei este si el avertizat de catre arbitrul partidei. In urmatoarele 10 minute, am jucat destul de bine dar am inceput sa ratam foarte mult. Prima data Buga in minutul 24, urmat de Moldovan in minutul 27, Zicu in minutul 31. Giulestenii au inceput sa abuzeze de mingile lungi, aruncate la bataie catre atacantii nostri. In minutul 36 grecii mai primesc un cartonas galben prin Darlas. Pana la finalul partidei au urmat ratarile lui Moldovan, Rada si Buga. Posesia balonului pentru Rapid 54%-46% pentru greci.

Dupa aceasta prima repriza s-a vazut clar ca nu suntem in stare sa construim. Din pacate Maldarasanu joaca din ce in ce mai prost si saracul Lazar trebuie sa joace si pentru el. Buga rateaza din ce in ce mai mult, iar din atacul nostru mai misca cate putin doar Zicu si nici acesta nu sclipeste, din pacate.
Galeria noastra a cantat aproape toata repriza, insa cei de la Panathinaikos s-au auzit dumnezeieste. Filmuletele le vom vedea pe site si trebuie sa ii multumim Broscutei ca le-a facut !
In repriza a doua degeaba a crescut posesia balonului pentru Rapid, deoarece rapizii nostri nu au stiut ce sa faca cu el. Nu ne-au mai reusit constructiile si totul se pierdea la mijlocul terenului. In minutul 55, Zicu a sutat la 1 metru de poarta (prima ocazie concreta a reprizei). In minutul 60 urmeaza prima schimbare pentru cei de la Panathinaikos. Iese Vindra si intra Nilsson. Urmeaza alte 6 minute de ratari, faulturi, haos si in sfarsit urmeaza una dintre cele mai asteptate schimbari.. iese Buga si intra Griffiths ! Nu conta cu cine il locuia pe Buga si daca intra Coman in locul lui si aveam doi portari eu una tot eram multumita ca macar nu mai era acolo. In continuare asteptam cu nerabdare schimbarea lui Maldarasanu (nu credeam niciodata ca voi ajunge sa spun asta, dar mai bine fara el in echipa.decat sa joace asa prost). A urmat in minutul 67 o ocazie a gazdelor, care a fost incerceptata de catre Edel. In minutul 69 urmeaza o noua schimbare la greci. Iese Mantzios si intra Papadopoulos. Cel din urma fiind cel mai bun jucator de la ei. In minutul 75 Marius Constantin se alege cu un cartonas galben. Rapidistii incep sa joace din ce in ce mai agresiv, lucru care este taxat prompt de catre Matteo Trefoloni, arbitrul italian de la centru. In sfarsit in minutul 81, iarasi o schimbare mult asteptata. Iese Maldarasanu si intra Grigore. Parerea mea este ca poate

reuseam sa construim ceva daca aceasta schimbare se producea la pauza. De multe ori ma enerveaza si Lucescu ca incearca asa de mult sa-si aduca jucatorii la viata. Din pacate acum chiar putea Copos sa declare ca am jucat in 9 (minus Maldarasanu si Buga, din primul minut al meciului). In minutul 83, gazdele au avut o ocazie imensa, insa Edel a respins cu piciorul un sut care a venit din 8 metri. In minutul 84 se rupe totul pentru Rapid. Constantin primeste cartonasul rosu, pentru un fault in postura de ultim aparator. De aici ne rugam doar ca acest meci sa se termine la egalitate, deja nu mai speram ca vom castiga. A urmat o lovitura libera pentru greci, respinsa de catre zidul nostru, care totusi trece milimetric pe langa poarta aparata de Edel. Se vede ca si pentru Razvan meciul acesta este ca si terminat, il scoate pe Moldovan si-l introduce pe Sapunaru. Tot un egal isi doreste si el acum. Dupa 3 minute de prelungire se incheie in sfarsit si meciul acesta.
Sunt foarte nervoasa ! Nu am vazut niciodata atata nepasare la echipa asta ! Incep rapidistii sa cante .. < c`asa sunt eu rapidist. > ce sa fac ? sa cant si sa trec peste toti dracii ? cantand si aplaudand ar insemna ca am fost multumita de cum au jucat si ca-i apreciez.ma gandesc 5 secunde si incep sa cant ! Asta este..nu putem mai mult. Nu vreau sa ajungem ca suporterii altor echipe care isi huiduiau jucatorii, dar totusi la sfarsitul meciul au fost doar 3-4 jucatori care au venit sa salute galerie. Printre care normal ca se afla si Maftei. Gestul jucatorilor care nu au venit sa ne salute m-a scarbit. Adica noi batem mii de km pentru ei, venim la stadion, cantam, ii incurajam si cand joaca prost si la sfarsitul meciului cand ar trebui sa vina sa ne arate si noua ca insemnam ceva pentru ei, ne intorc spatele si pleaca grabiti la vestiare. Stati linistiti baieti (cei care v-ati grabit) avionul nu pleca fara voi si daca va este rusine de jocul penibil pe care il practicati nu ar trebui sa uitati ca noi venim meci de meci si pentru noi echipa asta chiar inseamna ceva ! Nu este ca la voi.doar locul de unde va luati banii ! Rusine sa va fie rapizilor care nu ne apreciati ! Nu cred ca meritati niste suporteri ca noi!

Am fost foarte placut surprinsa de galeria lui Panathinaikos ! Am vazut ca multi dintre voi, numeroase filmulete pe net cu cantecele lor. Este de 1000 de ori mai frumos sa-i asculti live si sa-i vezi ! La un moment dat m-am trezit ca ma uitam la ei de cateva minute si nu mai cantam, nu mai faceam nimic. M-au furat si pe mine, m-au prins in mrejele lor. Felicitari baieti pentru spectacolul pe care l-ati facut, cu toate ca erati putini.
Ne-am intors in autocarele noastre si pe drumul spre hotel se auzea vocea lui Nea Chivu, care ne certa ca i-am aplaudat si ca am cantat la sfarsitul meciului. I-am spus atunci ca ar fi fost pacat sa venim atata drum ca sa-i injuram si sa-i huiduim aici. Daca meciul era in Giulesti sigur erau multi care le spuneau ceva de dulce

jucatorilor. Multi dintre noi erau prea ocupati sa-si faca calculele pentru calificare. Deci, in etapa urmatoare cand Panathinaikos joaca la Psg, au voie sa castige Pana sau sa faca egal si ne calificam de pe 3. Imi pare rau ca am ajuns sa ne rugam pentru alte echipe si indirect sa tinem cu ele in meciurile din ultima etapa.
Am ajuns obositi la hotel, banuiam ca nu vom putea dormi, asa ca am iesit in oras sa mai vedem ce era de vazut. Pireul este un oras in care noaptea nu gasesti nimic deschis, decat cateva tarabe cu mancare. De curiozitate am mancat portocalo-mandarine din copacii de pe strada si am fost foarte uimiti sa constatam ca erau foarte acre si amare in acelasi timp. Deci de aceea nimeni nu le mananca. Am ajuns in camera in

jurul orei 4 si ne-am pus si noi sa dormim putin pentru ca a doua zi la ora 9 trebuia sa plecam.
M-am trezit la ora 9 fara 10, in ideea in care la ora 9 trebuia sa fiu la autocar sa plecam. M-am grabit cat am putut, dar tot am ajuns acolo la 9:30. Am incurcat straduta cu autocarele si am crezut ca au plecat toti si ca am ramas pe acolo, pana la urma m-am intalnit cu Broscuta si am ajuns la autocar.
De acolo am plecat spre Acropolis, dupa ce baietii din autocar au mutat vreo 4-5 masini ca nu incapea autocarul pe stradutele inguste de acolo. Am ajuns la Acropolis, intrarea costa 12 euro pt adulti si 6 euro pt elevi / studenti. Nu stiu ce a vorbit Mircea cu tanti de acolo, oricum in concluzie studentii au intrat gratuit pe baza carnetului. Urcand spre Parthenon am intalnit grupuri de chinezi, intalieni, nemti..oricum noi eram cei mai numerosi. Toata lumea facea poze si incerca sa ramana cu amintiri de acolo, pana la urmatoarea vizita.

De aici am plecat la Carrefour, pentru ca trebuia sa ne cumparam mancare si lichide pentru drumul de intoarcere. Ratacindu-ne prin oras am ajuns la portul de vase mici unde am vazut niste minunatii de iahturi.

Am ajuns pana la urma si la Carrefour, ne-am facut cu totii cumparaturile de rigoare. Am mancat, ne-am distrat si pana la urma ne-am imbarcat. Pe drumul de intoarcere printre primele opriri au fost undeva aproape de Marea Egee, unde baietii au aprins niste torte si au facut poze.
Sarind peste drumul de intoarcere, care a fost la fel cu cel pe care il parcursesem cu 2 zile inainte, am ajuns in vama in Romania, unde am facut o poza de grup si unde unii dintre noi au dat interviuri pt TV Muntenia.

Cam astia am fost in deplasarea de la Atena. Poate lipsesc baietii de la B921, care nu au vrut sa apara in poze, oricum cele doua torte care apar in spate sa stiti ca au fost aprinse de ei. Mie una mi-a placut foarte mult in aceasta deplasare si s-a vazut ca cei care ne-au organizat si anume Mircea si Broasca au incercat sa ne faca viata mai usoara, vorbind cu soferii si cu vamesii. Asa am putut sa coboram in orice duty-free, asa am putut sa mergem la Carrefour. Va multumim ca ati avut grija de noi si ne cerem scuze daca am fost cateodata si neascultatori!
Acum cand am vazut cat de frumos este intr-o deplasare externa, ma rog si mai tare ca Rapidul sa reuseasca sa se califice ca sa mai putem sa facem un cu care sa mergem in deplasare.