Cuvintele din titlu formeaza un vers dintr-un magnific cantec dedicat noua, cantat si compus de un mare rapidist Leasa Dragos, dupa cum bine stim. Desi tot cantecul cuprinde numai indemnuri si lucruri extraordinare despre noi si despre istoria Rapidului, eu am ales acest vers ca fiind cel mai reprezentativ noua la momentul de fata, la o zi pana la inceperea returului de campionat. Este poate cel mai important lucru ca cei din teren, sa nu uite ca spiritul nostru este inca viu si sa-l mentina asa in continuare prin victorii frumoase in meciurile urmatoare.
Si ca o scurta recapitulare Pancu, Despotovic, Griffiths, Leonard, si probabil Matos si Joao Paolo, sunt noile achizitii care teoretic ne-au intarit si sa presupunem ca ne vor face fericiti la finalul campionatului.
Dupa parerea mea avem un lot valoros, numai ca ne trebuie si multa ambitie, dar si lupta pe viata si pe moarte in terenul de fotbal. Avem meciuri pe Giulesti extrem de importante, obisnuitele confruntari cu sTEAUA si dINAMO, din care trebuie sa iesim invingatori. Fiecare meci este dificil, dar poate fi castigat cu usurinta daca cei din teren stiu ce inseamna spiritul Rapidului. Avem multi asi in maneca, insa trebuie sa stim si cum sa-i punem pe masa de joc, iar acest lucru depinde si de antrenor. Suntem angrenati si in batalia pentru Cupa Romaniei, un trofeu foarte important pentru noi.
Este adevarat ca ne asteapta multa munca si sunt sigura ca micile scandaluri, micile piedici vor exista si pentru Rapid, ca doar ne-am obisnuit cu aceste lucruri. Vom primi multe sageti din partea multora, se vor folosi renumitele ''butoane'' care au devenit o figura de stil, introdusa de presa la tot pasul, o figura de stil culeasa din gura unui analfabet. De ce sunt atat de sigura de toate astea? ... pentru ca asa a fost dintotdeauna, toate astea sunt o obisnuinta care se va evapora probabil peste multi ani, cand cei de acum nu vor mai fi. Numai puterea celor din teren, frumusetea noastra din tribune si indeplinirea acelor indemnuri din cantecul ''Poarta fularul'', sunt totul pentru ca la final sa fim campioni. Nu ma intereseaza nimic cu privire la celelalte echipe, nu ma intereseaza sa profitam dupa urma lor. Trebuie sa ne gandim doar la noi, la tot ce reprezinta Rapid si nimic mai mult. Sa castigam orice meci si sa traim momente minunate alaturi de echipa noastra. E ceea ce-mi doresc cel mai mult, departe de marile performante. Imi este teama de scandalurile specifice, ma gandesc ce se va intampla si cu stadionul nostru, sunt multe lucruri de luat in calcul si de gasit o solutie. In pauza competitionala, conducerea a fost foarte secretoasa si rar am vazut vreo declaratie cu privire la viitorul nostru. Ramane de vazut ... primul meci din Giulesti cu Universitatea Cluj si apoi tragerea concluziilor. Oricum Rapidul are mare nevoie de noi suporterii, de sustinerea noastra si de optimismul nostru in toate partidele. Le va gasi cu siguranta si noi la randul nostru ne dorim rasplata, bucuria de la final. Eu vreau sa scriu cat mai multe cronici ale victoriilor, sa folosesc numai cuvinte de lauda la adresa noastra si sa traiesc alaturi de marea mea dragoste cele mai frumoase zile din viata. Astept venirea titlului in Giulesti si marea bucurie a noastra, a celor mai adevarati si sinceri, a rapidistilor.
Oricum ma voi simti mandra ca sunt rapidista intotdeauna indiferent de situatie, nedreptatile ma vor face sa iubesc mai mult, iar momentele fericite sa explodez de bucurie. Voi scrie in continuare pentru Rapid si pentru rapidisti, numai si numai pentru asta, pentru ca merita si simt nevoia sa o fac. Eu zic ca jucatorii sa ridice fruntea sus, sa fie mandri de Rapidul lor si de noi, si sa ne aduca ceea ce asteptam: marea bucurie sub podul Grant! Avem devotamentul intrat in legenda si meritam multe lucruri dupa atatia ani ... .
Haide, hai Rapid Giulesti! ... lupta daca ne iubesti ...
