Constantin Anghelache descrie evenimentele care au dus la transformarea Unirii Tricolor în Dinamo. Și explică de ce a preferat să ajungă în închisorile comuniste în loc să joace pentru noul club intrat sub tutela Ministerului de Interne
Născut în mai '20, Constantin Anghelache a jucat pentru uniriști din '33 pînă în '47, cu o întrerupere de circa doi ani, cît a stat pe frontul din Răsărit. A trecut de la pitici pînă la echipa mare: "Eu eram din Bucureștii Noi, dar m-a văzut maestrul Steinbach, antrenorul, la un meci de copii și așa am ajuns tocmai în Obor". Iar aici a făcut carieră: opt sezoane în prima formație a "galben-albaștrilor", a gustat și amarul ligii secunde, dar și mierea unicului titlu, cucerit în '41.
Peste toate însă, e ultimul martor al evenimentelor care au dus la transformarea Unirii Tricolor în Dinamo, în '48. Sub oblăduirea ministrului Teohari Georgescu și prin vrerea Internelor de sorginte bolșevică, linie instaurată la București după al doilea război mondial. Anghelache deapănă povestea sacadat, se întrerupe, "E dificil să vorbesc despre asta!", dar soția îl mai ajută să reia firul frazelor.
"Nelegiuirea putea fi oprită"
Amintirile se leagă mai greu: "N-aș vrea să fie oameni care să zică ce-au zis tot timpul, că am fost legionar. Complet neadevărat!".
Trece însă repede peste acest obstacol mental: "Eu eram la Unirea și jucător, și secretar general în conducere. Și știu exact că a existat o persoană din interior care putea opri nelegiuirea. Dacă zicea
Nu!, se bloca totul. Dar n-a făcut-o! S-a raliat curentului! N-o să-i spun însă niciodată numele".
Ziua în care a transpirat vestea o derulează parcă s-ar fi întîmplat ieri: "Aveam meci cu Tîrgu Mureș, în București, pe ANEF. Conduceam la pauză cu 1-0, dar, brusc, în vestiar a apărut știrea că în acea dimineață se petrecuse o nenorocire. Fără să știe nimeni, se întrunise un fel de Adunare Generală restrînsă, la care au venit oameni din Ministerul de Interne, și au tranșat împreună moartea acelui minunat club. Era iarna lui '47. Ne-am prăbușit cu toții în cabină! Am luat cinci goluri în repriza a doua! A fost, practic, ultima partidă a Unirii Tricolor".
"Ne momeau cu bogății"
Detaliile curg: "Fuseseră prezenți mulți funcționari din MI la acea ședință, iar interesul era să ne distrugă din cauza temerilor lor că acolo exista un cuib de legionari. Doreau, vezi Doamne, să creeze o echipă a poporului! Unirea Tricolor dispărea astfel printr-un mizerabil subterfugiu politic, cu rădăcini sovietice! I-au pus întîi la denumire, în coadă, un MAI, apoi au transformat-o în Dinamo, în '48. O titulatură importată de la Moscova, fără legături cu România".
Continuă: "Totul se întîmplase fulgerător, într-o ceață perfectă, pe care artizanii acelei manevre au avut grijă s-o făurească și s-o întrețină. Pregătiseră mișcarea cu luni bune înainte. Veneau pe la echipă tot felul de emisari de la Interne ca să ne convingă și pe noi, ca jucători, că e bine să acceptăm această trecere, momindu-ne cu bogății. Vroiau să se asigure că tranzacția se va face în liniște, fără tulburări. Și chestorul Capitalei a avut influență mare. Discuta personal cu cei din lot să ne explice ce mari beneficii vom avea de pe urma preluării de către Interne. Și unii s-au bucurat într-adevăr de privilegii serioase, nu glumă!".
Pușcărie la Aiud și Jilava
Momentul a însemnat o cotitură în destinul lui Anghelache. El și antrenorul Ștefan Cîrjan au fost singurii care și-au dat demisia după această poveste. "Ne-a chemat imediat ministrul adjunct de Interne, un avocat de la Constanța, nu-i mai rețin numele, și ne-a zis așa: Știm că, fără voi doi, n-am luat, de fapt, Unirea Tricolor ", mărturisește nea Costică. Gestul avea să-i coste pe ambii libertatea!
În '49, au fost condamnați de noua putere de la București. Anghelache a ajuns să înfunde pușcăria doi ani, iar Cîrjan zece ani! Au luat la rînd temnițele comuniste: Securitate, Jilava, Aiud. Asta și fiindcă, pe lîngă păcatul dezertării de la noua echipă a MI, Anghelache mai ducea în spate alte două stigmate: înainte de război, fusese pentru cîteva luni instructorul de schi al Regelui Mihai și era suspectat de legături cu mișcarea legionară!
Președintele zidit într-un perete de închisoare
"Eram cîte șase oameni în celulă, fără pat, dormeam pe caldarîm. Iar bătaia era la ordinea zilei. E drept, eu am încasat-o doar o dată, soră cu moartea! La Jilava. Dar pe merit, domne! M-au văzut cum discutam cu unul pe fereastră și m-au chemat imediat la pedeapsă . Cînd m-am întors în încăperea mea, eram plin de vînătăi. Colegii se uitau speriați la mine. Dar le-am retezat-o imediat: Ce vă holbați, băi, așa! I-am înnebunit! ", șochează Anghelache cu amintirile din închisoare.
Completează: "Alții, săracii, au pățit-o mult mai rău. Puși să mănînce fecale, torturați, să vă ferească Dumnezeu! Iar avocatul Vică Negulescu, fost președinte al Unirii Tricolor pînă în '41, a murit zidit de viu într-un perete de cărămidă de la Jilava. A plătit scump fiindcă fusese membru activ al Mișcării Legionare".
De numele lui Negulescu e legat, de asemenea, primul și ultimul titlu din istoria Unirii Tricolor, în '41. Anghelache: "Un conducător de excepție! Am luat atunci campionatul cu vreo două, trei etape înainte de final și, cînd ne întorceam cu trenul de la Brad, mi-a zis pe culoar, aproape plîngînd de emoție: Asta a fost dorința noastră dintotdeauna, să fim cei mai buni din România!. Dacă nu venea războiul, echipa aia făcea legea mai departe în campionat. Am plecat însă cu toții pe front, iar mulți au dispărut fără urmă, departe de casă".
"Ce legătură să avem cu groapa zarzavagiilor sîrbi?"
Și finalul, nea Costică? "Începutul și sfîrșitul era la noi cu un cîntec minunat. Imnul echipei, pe care-l fredonam în vestiar, la fiecare partidă. Și nedespărțiți fiind vreodată / Ca și furtuna de sub nori / Să ne amintim că sîntem membri / Ai Unirii Tricolor!. Asta-i tot ce-a rămas! Acea parte din viața mea e acum îngropată în zona Gării de Est, lîngă Obor, unde era micul nostru stadion de 4.000 de locuri. Zac acolo niște blocuri comuniste, cîte unul ridicat pe linia de centru și a careurilor. Păi, echipa aceea ce poate să aibă în comun cu Dinamo, un club care trăiește în groapa unde, între războaie, își vindeau marfa zarzavagii sîrbi?!".
"În pușcărie făceam farfurii și jucării. Parcă-l văd și acum pe nea Fane Cîrjan cum stătea cu țigara în colțul gurii în timp ce lucra de zor"
Constantin Anghelache
"Din păcate, au existat la Unirea Tricolor persoane din interior care au lucrat mînă în mînă cu Internele pentru această manevră. Au fost luați de val: putere, influență, bani"
Constantin Anghelache
"Nu știu cum a apărut Steaua, dar sînt convins că au pus în practică un scenariu asemănător cu cel de la Dinamo"
Constantin Anghelache
După revoluție, Dinamo a vrut să revină la vechea denumire: Procuroru' s-a opus
Imediat după Revoluție, sub presiunea fanilor și a legăturilor istorice cu Miliția și Securitatea, conducerea lui Dinamo a încercat să-și schimbe denumirea în Unirea Tricolor. Cornel Dinu, atunci secretar de stat, s-a opus mișcării: "Știam adevărul istoric de la profesorul Anghelache, care face parte dintr-o generație apusă de oameni de onoare. Unirea Tricolor și Dinamo n-au nici o legătură, în afara unui anumit spirit de luptă al echipei de la Obor și faptul că suporterii erau din aceleași zone ale Capitalei. Unirea Tricolor a dispărut dintr-o ambiție a direcției politice din cadrul Ministerului de Interne și au fost oameni care au preferat să facă pușcărie decît să pactizeze cu planurile bolșevice".
Contemporani cu Ozon și Baratki
"Ozon era copil de oameni despărțiți! Un tip haios, peltic și cu nasul mare. La un meci la Lugoj, l-a apostrafat la pauză nea Fane Cîrjan, antrenorul: Stai în aia mă-tii pe extremă!. N-avea stare pe tușă, îl lua frigul și îmi striga mereu: Bre, nea Costică, dă și mie o minge, că m-apucă somnu'!". - Constantin Anghelache
"Baratki? Cel mai mare fotbalist care a jucat în România. Dar îi plăcea și șprițul! Era singurul de la Rapid care lipsea de la antrenamente din cauza chefurilor. Petrecea doar ziua! Chema prieteni de pe la toate echipele și apărea la cîrciumă cu buzunarele pline cu sticle de vin" - Constantin Anghelache
"Pe Ozon l-au prins o dată că adusese nasturi din Grecia. Era la Rapid. L-au dat afară de la echipă și i-au interzis să mai joace. Disperat, omul i-a ieșit în cale lui Gheorghiu Dej pe un traseu oficial și i-a spus necazul lui. Așa i s-a ridicat sancțiunea!" - Teodor Marinescu
1.000 de lei era prima de victorie la Unirea Tricolor, bani cu care îți puteai lua în acele vremuri un costum bun de haine. Egalul se plătea cu 500 de lei
Marinescu acuză: "Nedreptate istorică"
Teodor Marinescu a plecat de la Unirea Tricolor doar cu puține luni înainte de transformarea în Dinamo: "S-a produs atunci o nedreptate istorică. S-a trecut fără rațiune peste legenda unei echipe care trăia din banii negustorimii oborene. Și, din păcate, au trebuit să plătească scump oameni precum antrenorul Fane Cîrjan, un tip inteligent, care o luase înaintea vremurilor sale. Ca să vă dați seama ce om era, aflați de la mine că, în paralel cu Unirea Tricolor, pregătea o echipă mică, SOCEC, unde era plătit în cărți!".
Instructorul de schi al Regelui Mihai
Anghelache a făcut armata la Predeal: vînători de munte. Așa a ajuns să-l cunoască pe Regele Mihai și să-i devină instructor de schi pentru o iarnă, '44-'45: "Nu l-am văzut niciodată să cadă. Dar eu am nimerit o dată cu capul într-un pom după un viraj brusc. Regina m-a luat și a mers cu mine la spital, unde i-a rugat pe medici să se ocupe de mine. La prima vizită la Peleș, am fost invitat la masa de prînz, însă am rămas flămînd, că nu m-am adaptat la politețurile Palatului. M-am dus la bucătărie și am mîncat acolo liniștit! Iar colegii mai făceau mișto de mine cînd mă vedeau în mașină cu Regele: Cine era, bă, ăla de lîngă Costică?".
"Dinu are spiritul Unirii Tricolor"
Singurul dinamovist despre care Anghelache acceptă să discute e Cornel Dinu. Sînt amici de mulți ani: "A căutat mereu să se apropie de mine. E unul dintre puținii oameni care cultivă și are în sînge spiritul Unirii Tricolor. E un demn urmaș al echipei de la Obor. A aflat în timp substratul atîtor antecedente care l-au făcut apt să se poată simți egal cu cei de dinaintea lui. Atîta vreme cît există Dinu, nu e chiar totul pierdut pentru Dinamo!". "Să-i dea Dumnezeu sănătate! O personalitate fabuloasă!", a comentat Mister
Află adevărata poveste a nașterii lui Dinamo!
Doar doi au supraviețuit. Constantin Anghelache, 91 de ani, și Teodor Marinescu, 88 de ani, foști coechipieri la Unirea Tricolor, vorbesc în premieră despre momentele dramatice din '47-'48, cînd clubul a trecut sub controlul Ministerului de Interne comunist
Dilema a divizat generații întregi de fani: gloria de azi a lui Dinamo, incontestabilă, a crescut într-adevăr peste cenușa unei grupări persecutate, Unirea Tricolor? Sau totul e o legendă umflată, așa cum susțin fanii dinamoviști?
I-am găsit pe ultimii doi jucători în viață ai formației din Obor. Ultimii oameni care au trăit, ca fotbaliști la Unirea Tricolor, acele vremuri.
Constantin Anghelache, 91 de ani, locuiește acum într-un apartament modest din Bacău. Teodor Marinescu, 88 de ani, stă într-un bloc select din Capitală, lîngă Arcul de Triumf, pe Bulevardul Kiseleff. Îi despart 300 de kilometri și destine opuse, dar îi apropie legenda Unirii Tricolor, precursoarea lui Dinamo.
Un legionar și un diplomat comunist
Ambii au jucat pentru echipa de lîngă Gara de Est pînă după al doilea război mondial. Apoi, au urmat trasee demne de o carte. Anghelache a înfundat un timp pușcăriile comuniste, ducînd în spate povara de legionar. În schimb, Marinescu a făcut carieră politică, devenind unul dintre cei mai longevivi diplomați români la Moscova: ambasador în URSS timp de 6 ani, '66-'72. Și apoi reprezentantul țării la ONU: '78-'86.
Ei sînt oamenii care, la senectute, au acceptat să vorbească deschis despre un subiect fragil și confuz: istoria neromanțată a evenimentelor care au dus la nașterea clubului din Ștefan cel Mare, în '47-'48, din fosta Unire Tricolor, catalogată drept echipa legionarilor.
O avalanșă de amintiri, momente și personaje predate nedrept uitării, care reconstituie acum, prin experiențele proprii ale unor martori, un puzzle împrăștiat de trecerea vremii. O poveste a spiritului boem al unei iubite echipe interbelice, îngemănată cu secvențele legate de brusca ei dispariție învăluită și azi în mister.
"Sînt deținătorul acestei mari amintiri numite Unirea Tricolor. Cu acest club trăiesc în minte mereu și mereu. N-am nici un sentiment față de Dinamo. Nici ură, nici simpatie, nici blestem. Îmi sînt total indiferenți"
Constantin Anghelache
- a apărut în 1926, prin fuziunea dintre formațiile Tricolor și Unirea
- a cîștigat titlul național în 1941
- a jucat două finale de Cupa României, '36 și '41, ambele pierdute
- stadionul era lîngă Gara de Est, zona Obor, capacitate: 4.000 locuri
- jucători importanți: Titus Ozon, Constantin Anghelache, Marin Apostol, Gioni Dumitrescu
- antrenori importanți: Ștefan Cîrjan, Virgil Economu
-
dispare în mai '48, cînd fuzionează cu Ciocanul, rezultînd clubul Dinamo
Dinu șochează: "Dinamo e o creație bolșevică!" 
Mister vorbește despre legăturile Unirii Tricolor cu mișcarea legionară, al cărei adept se declară. Și acceptă ideea că roș-albii au apărut dintr-o ambiție a Internelor de sorginte sovietică
Nume de legendă în Ștefan cel Mare, Cornel Dinu admite că povestea lui Constantin Anghelache despre nașterea lui Dinamo printr-o manevră de forță a regimului comunist e o realitate incontestabilă. "
Ați deschis un subiect delicat și ați atins o latură foarte sentimentală pentru mine!", a comentat Procuroru'. O mărturie șocantă despre rădăcinile clubului Dinamo venită dinspre un personaj care aproape că se identifică cu istoria "cîinilor".
- Domnule Dinu, v-au surprins mărturisirile șocante ale lui Constantin Anghelache despre anii de început ai clubului Dinamo?
- Domne, profesorul Anghelache este un om de o educație fantastică, de mare cultură. Și a avut o viață absolut nemaipomenită. Eu nu pot decît să-l confirm de la un capăt la altul.
Trebuie să acceptăm adevărul istoric: Dinamo e o creație a Direcției Politice a Ministerului de Interne bolșevic, care a acționat pentru desființarea Unirii Tricolor.
"Eu sînt urmașul Unirii Tricolor"
- V-a mișcat faptul că ați fost numit drept singurul dinamovist care duce încă mai departe spiritul vechiului club de la Obor?
- Sînt un adept al dreptei creștine și așa voi fi pînă mă voi stinge! Ne sacrificăm în folosul nației române! Unirea Tricolor era legată mental de această mișcare, singura de dreapta care n-a fost condamnată la procesul de la Nurnberg, după căderea nazismului. Și asta s-a întîmplat fiindcă avea această componentă creștină! Și o să rîdeți, dar inclusiv Ceaușescu a crescut în acest spirit de dreapta, pe care, în cel mai pur stil al confuziilor tipic românești, a vrut să-l preia către stînga! Dovadă și versurile "
Pe-al nostru steag e scris Unire", un cîntec legionar, pe care-l preluaseră o perioadă comuniștii, pentru propagandă!
- Revenim?
- Da, eu sînt un urmaș al Unirii Tricolor, un urmaș al acelor oameni care au preferat să se ducă la pușcărie decît să pactizeze cu bolșevismul distrugător al spiritului unei echipe negustorești. Această alăturare dintre Unirea Tricolor și Dinamo e cel puțin nefericită.
- De aici și opoziția pe care ați avut-o în '90 față de revenirea clubului la vechea denumire?
- Corect! Știam povestea mai demult de la profesorul Anghelache și m-am simțit dator să nu permit o asemenea confuzie. Fiindcă Unirea Tricolor n-are nimic de-a face cu Dinamo și cu metodele barbare puse în practică pentru desființarea acelei formații.
"
Costică Anghelache este creatorul școlii de fotbal de la Bacău. Înainte să le predea fotbal copiilor, îi învăța cum să mănînce și să se comporte, îi trimitea la limbi străine"
Cornel Dinu
Fostul președinte dinamovist Vasile Ianul rememorează zilele de la începutul lui '90, cînd presiunea publică pentru schimbarea numelui Dinamo în Unirea Tricolor atinsese paroxismul: "
Pe 13 ianuarie, mi-au pus clubul în brațe ăștia din minister! Se scria peste tot . Se discuta să le ia gradele sportivilor, să-i desființeze. , am spus atunci. Bine am făcut. Club bolșevic? Păi, la fel de bolșevice sînt și Steaua, și Craiova, și Iașiul, și Timișoara.
Dar nu se uită nimeni la ce performanțe au făcut în toți acei ani sportivii din cluburile astea?! Mai vezi aceleași rezultate în ziua de azi?!".
GALERIE FOTO 
Home 
