Sunt momente in care as vrea cu tot sufletul sa ma intorc in timp si sa retraiesc partidele formidabile ale Rapidului in Cupa UEFA. Acele momente in care nu aveam adversar, acele momente in care atacul era arma noastra de baza si eram un grup unit, extrem de ambitios.
Dupa meciul cu Wolfburg,  putem doar sa mai speram la un meci mare in retur, pe Giulesti. La Wolfburg am fost neputinciosi in fata unei echipe care ne-a presat foarte mult, nu neaparat invincibila. Nu am avut nicio faza clara de gol, iar atacul nu a existat. Am vrut sa-i pacalim pe nemti, sa ne aparam, insa am cazut in propria capcana. Ne-au lipsit multi jucatori valorosi de care aveam nevoie. Pardo l-a facut uitat pe Coman si a aparat neasteptat de bine. La fel si capitanul nostru, Maftei, a fost unul din cei mai buni. Pitbull s-a zbatut, insa singur, fara sustinere, nu a putut razbi. In rest . . . dezamagire si neputinta. Atat am putut. Atat am aratat. Celelalte lucruri sunt problemele lui Peseiro. Poate ca noii veniti nu s-au integrat asa cum ne asteptam, dar in momentul de fata Rapidul trece printr-o perioada total nefasta. Eu cred in calitatile lui Julio Cesar, ale lui Spadacio, pentru ca au aratat in primele etape ca se poate mult mai mult de atat. Chiar daca adunatura aceasta ne dezamageste acum, este posibil sa-si revina in curand. Iar daca asta nu se va intampla, inseamna ca problemele sunt cu mult mai grave decat am fi crezut. Nu ar fi bine sa-i invinovatim pe jucatori acum. Trebuie sa asteptam returul si sa avem incredere in obtinerea unui mare rezultat.  
Tot aseara, in Germania, din fata televizorului s-a auzit ceva deosebit de frumos. Erau suporterii giulesteni, galeria care colinda prin toata lumea alaturi de Rapid. Suporterii castiga intotdeauna chiar daca pe teren lucrurile stau altfel. Avem nevoie de revenirile lui Joao Paolo Andrade, de Boya, de Lazar si de toti ceilalti, dar intr-o alta postura. Aceea de invingatori!

            Rapid Giulesti, lupta daca ne iubesti!...