Am plecat spre Bucuresti cu inima plina de bucurie si niciodata nu m-am gandit la rezultat. Stiam doar ca revin din nou printre rapidisti, printre cei ca mine, printre cei care ma inteleg, pe Giulesti. Am ajuns cu cateva ore inainte de inceperea meciului si am avut timp sa urmaresc si sa simt toata acea forfota specifica si atat de placuta dinaintea inceperii meciului. Multa lume optimista, bucuroasa si gata de sarbatoare. Si totusi cei din teren ne-au dezamagit ... cumplit as putea spune. De la inceputul returului avem doar un gol in cont, dupa patru partide. Un gol?!! ... asta e Rapidul de la inceputul campionatului, atunci cand aveam impresia ca vom sparge golaverajele? ... ne faceam planuri ca o sa-l avem printre noi pe golgeterul campionatului, pentru ca marcam in adevaratul sens al cuvantului. Acum traim cu totul altceva. Vedem un Rapid dezastruos, ghinionist si fara vlaga.
O echipa dezamagitoare de la debutul returului, fara sanse la campionat, ajunsi de sTEAUA dupa ce am avut chiar un avans considerabil. contat? ... categoric nu, de fapt ne-am ingropat singuri, cu mana noastra putin, cate putin.
Ionut Stancu catastrofa meciului, Cesinha nimic deosebit, nu am avut omul de gol la locul si momentul potrivit. Ce sa mai spun de mijlocul terenului care este inexistent de mult timp incoace. O echipa pe care nu o mai recunosc, care joaca cu multe mingi pe sus, depasita in duelurile individuale. Atmosfera din tribune nu a fost extraordinara, oricum pe masura jocului din teren. Oamenii au fost mult mai ocupati sa-i implore pe jucatori si sa-i injure, decat sa cante. Si cat de sufletisti suntem cu toti! ... Si cat de mult ne-am si dorit sa castigam, cat de mult mi-as fi dorit sa ma imbratisez cu ei de bucurie. Insa traim un calvar, nu stim nimic in legatura cu viitorul nostru. Rapidul este la ora actuala, un copil abandonat, fara viitor si fara sperante, asteptand mila altora. Pacat de noi, de aceia care pun atat de mult suflet in asta si nu cred ca exista rapidist care sa nu simta tristetea asta. Fiecare in felul lui, dar se simte. Si in plus mai vine la plecarea de pe stadion, un barbat si-mi spune: ''Crezi ca este prima sau ultima data?'' ... nu este prima data, cu siguranta nu va fi ultima, dar totusi ce se intampla cu Rapidul meu, al nostru?! ...
Degeaba l-am avut pe Coman, caruia nu am ce sa-i reprosez. Un singur om nu ne poate salva la infinit din atatea faze limita. Si ma gandesc ce ne va face sTEAUA, cand va veni acel Dayro Moreno si se va juca cu aparatorii nostri. Jucam prost si de data asta nu ne mai putem piti dupa un deget. Am auzit ca centrarea de la golul celor de la Poli a fost din out. Nu s-a vazut din hentul din careul nostru, tusierii au dormit. Dar nu degeaba se spune ca atunci cand nu esti bun, nimic nu-ti iese. Aseara nu am avut nici noroc, nu am beneficiat nici de o corectitudine perfecta. Batausul de Ganea mai bine ar sta in banca lui. Sa se opreasca din afirmatiile si ironiile la adresa noastra pentru ca se cunoaste maniera in care am fost arbitrati cu Cfr Cluj si as putea spune chiar si aseara cu Timisoara. Oricum totul este impotriva noastra. Nu avem scuze, fratii nostri au castigat, au fost mai buni. Noi ne sapam groapa in continuare si asteptam schimbarile majore. Asteptam si plecarea lui Rednic, asteptam atat de multe ... !
De fapt ... suntem acel copil abandonat fara viitor ...
BADEa | 10 Martie 2008 15:35:35
Sunt Rapidista. Si ma mandresc cu asta ...
Insa, de la un timp, galeria si RAPID-ul nu mai sunt cum au fost altadata. Vin pe stadion de ceva vreme, si compar cum este acum si cum era inainte. Imi aduc aminte, acum 4 ani, la meciul RAPID-steaua de pe Giulesti. La doar 9 ani, vedeam si intelegeam ce se intampla. Auzeam copii care erau fericiti ca nu-si pierd sambetele si duminicile degeaba pe stadion. Atunci, RAPID-ul juca. Jucatorii erau mai motivati pe vremea lui Razvan Lucescu. Si nu stim de ce. Sau poate da. Era un antrenor care intr-adevar merita respect.
Acum insa, nu mai e la fel. Am mers duminica la meciul RAPID - Poli Timisoara. Si m-am minunat. Nimic, dar nimic nu mai este ca inainte. Stadionul a devenit un loc murdar. Scaune rupte, seminte peste tot, ca romanu-i tot roman. Insa, este < templul > nostru, al suporterilor. Dar totusi, tot noi am mers si am zugravit la tunel, sperand ca minunatul nostru patron isi va da seama ca este nevoie de putina vopsea pe acest stadion. Insa, nimic. O zi pierduta din viata degeaba. Dar, pentru RAPID am face orice.
Suporterii nu isi arata respectul fata de jucatori, fata de echipa si arunca cu fel de fel de lucruri, brichete, monede,etc. Galagie maxima dar nu pentru ca se canta ... liderul galeriei incearca sa poata da tonul la cantece ... dar il aude cineva ... nu cred ... Pai, daca esti un suporter care stai la tribuna a II-a,nu auzi deloc ceea ce canta galeria ... un glas dezorganizat . Si crezi, ca s-a oprit.
La acelasi meci, am auzit ceva ce pur si simplu m-a dat peste cap. Am inceput sa-mi pun intrebari de atunci. Fratele meu care are 8 ani spunea : '' De ce sa mai vin eu pe stadion, sa-mi pierd serile, daca astia nu joaca nimic ? '' .
Avea dreptate. Jucatorii nu mai joaca cum jucau inainte. Cu daruire si respect fata de RAPID-ul nostru sfant. Noi, ne omoram pe stadioane, cantam din rasputeri, numai ca sa-i motivam sa joace mai bine.Dar ei ? Ei ce fac ? Numai gura este de ei. De antrenor si patron, ce sa mai zicem ? Doi oameni care chiar nu merita respect din partea noastra. Degeaba noi le strigam da plece daca ei nu vor sa renunte "nici in ruptul capului".
Asadar, RAPID-ul nostru se duce de rapa.
Chiar daca, uneori joaca, alteori nu, noi tot IUBIM RAPID-ul. Insa, ei nu lupta pentru noi asa cum ar trebui.
Bianca | 13 ani | 10 martie 2008
What dreams may come ...
Am vazut la Horia status : What dreams may come, si m`am gandit ca asa e. Dar e cu dus intors, asa cum e si Rapidul nostru..
Am fost la meci. Emotii? Normal. Sperante? Logic. Buna dispozitie? Indubitabil. Chiar credeam in meciul de azi, se presupunea ca e derby`ul marilor iubiri. Indiferent de rezultat, as fi putut fi multumita. Trebuia sa ne sustinem reciproc. Trebuia sa fie atmosfera. Trebuia sa se vada viata in teren si in tribune. Dar ... mare dezamagire. Inca de cand am plecat din berarie, aveam o stare de disconfort. Dar am vazut agitatia din fata stadionului, am vazut din nou lumea venind cu drag (cica) la stadion ... O puzderie de esarfe, fulare, steaguri, sepci cu Rapid ... "caci visiniu'i peste tot, il vezi la fiecare pas". Am inchis ochii pentru cateva clipe, si am revazut forfota de acum 2 ani, pe cand jucam in Uefa ... am inchis ochii si am auzit galeria unita, cantand pentru clubul iubit. Dar era doar in mintea mea.
Am intrat la peluza. A inceput meciul. Nimic nou, acelasi joc instabil, care nu da roade. Niste jucatori inerti sufleteste. In prima repriza meciul a fost aproximativ la egalitate. Fiecare echipa a beneficiat de 2-3 ocazii. Dar cei mai norocsi au intrat la pauza cu avantaj. De ce norocosi? Nu, nu au fost mai buni. Dar au avut noroc de un arbitru chior si ceata lui de tusieri la fel de chiori, care n`a vazut ca Badoi a pasat pentru gol cu mingea in out. La pauza era 1-0 pentru Poli Timisoara. Ii vedeam pe suporterii polisti cantand neincetat, si ma ofticam. Imi venea sa ma arunc de pe scari cand vedeam nivelul la care am ajuns noi, suporterii rapidisti. Singura nu puteam sa cant. Mai incepea cate un "alcoolist" din jur sa cante, ma anturam si eu. Pe Bulgaru nu`l auzeam deloc. Pai cum sa`l auzi daca portavocea aia e inutila? Cm sa`l auzi pe lider, daca pe fiecare il doare in parti si fiecare face ce vrea? Se injura aiurea, se scuipa seminte, se arunca cu diferite obiecte ... pai nu degeaba zic unii ca pe stadion e jale, ca acolo sunt oameni de nimic. Cand vezi lucruri de genul ... incepi sa le dai dreptate. Nici nu ma mai simt in Giulesti ... ci undeva ce vrea sa para a fi Giulesti. Unii zic ca a fost atmosfera foarte buna la meci, ba chiar am fost si laudati pe rapidisti.ro. Da` de unde?!? 70% din meci galeria a fost la pamant! In afara de Cand venim pe stadion, cantata o singura data, si cateva ole ola`uri si lololo`uri ... nu a fost nimic! Si cum zice Horia , "what dreams may come", adica visele se pot implini, adica puteam aduce vremurile de demult inapoi. Dar trebuie sa credem in noi, trebuie sa luptam impreuna. Suntem noi singurui impotriva tuturor, dar nu noi impotriva noastra ...
In ceea ce priveste meciul, a doua repriza a avut o calitate superioara primei. Erau faze numai bune de gol, ocazii mari care ne`au creat iluzii optice, incepusem sa vad mingea numai in poarta. Ghinionul a fost la el acasa. N`a vrut mingea aia deloc sa treaca de linia portii. S`au chinuit ei, jucatori, dar s`au chinuit haotic si degeaba. Omul meciului, ca de obicei, Coman. In rest, nu vreau sa mai critic pe nimeni in mod special. Toti sunt niste cracanati, impiedicati, indolenti ...
Dupa meci, inainte de a pleca de la stadion, s`a scandat numele echipei infratite: Poli Timisoara. Abia atunci am simtit si eu un pic, ca totusi nu jucam cu un dusman. Dar trebuia sa fie si cativa revoltati, pe care cand i`am auzit injurandu`i ... mi s`a facut din nou scarba. Unde era "Suntem frati cu Timisoara" ? Nu mai e ... nimic din ce a fost nu mai e..
Tot dupa meci, am mers la gara cu cei din timisoara. Nu urlau de fericire, nu radiau, nu se bucurau pentru victorie exagerat de mult. Au inceput sa cante pentru Rapid. I`am zis unui tip felicitari, si m`a intrebat pentru ce. A zis ca ei nu sunt fericiti cand isi bat fratii. Pacat, am tot respectul pentru ei.
Respect Poli ! Hai Rapid !
kopilu | 11 martie 2008
Flacara care se stinge
Asteptam cu nerabdare acest meci. Rapid-Poli trebuia sa fie una din cele mai frumoase intalniri, pe care le aveam acasa. Ziua a inceput frumos dar s-a terminat prost.Ca de obicei de altfel, nimic nou. Galeria incepe frumos, cu un mesaj pt celelalte galerii in care le aduce aminte ca suntem infratiti. Dar din pacate doar la asta s-a rezumat. Polistii, la afisarea mesajului nostru, au inceput sa scandeze Poli si Rapid se iubesc la infinit. Iar noi. noi am replicat cu Panco italiano. Prima greseala. A doua, in primele 10 minute maxim, trebuia sa dam tonul la Cand ne stragem laolalta, ca doar e cantecu unde amintim de prietenia ce ne leaga cu Poli. Mi-a fost dor, de scandarile reciproce. Cand Fane dadea tonul la Timisoara-Poli Timisoara iar ei raspundeau Rapid Giulesti. Ce vremuri.S-a auzit totusi putin la pauza.cand ei au dat tonul. Si la sfarsit, ca o ironie la jucatorii nostri. Cumva oare noul lider nu vrea sa mai pastreze traditia si nu mai vrea sa "fim frati cu Timisoara?" Prin comportamentul de aseara, exact asta a lasat sa se inteleaga. Sau poate ca a fost total depasit de situatie. Pentru ca la meciul de aseara a avut o presatie jalnica. Aud in stanga si in dreapta ca nu vrea lumea sa cante. Pai cred si eu, daca se da tonuri decat la oleeuri si aleuri.si o scandare de zici ca e din biserica, cand o canta popa la inviere. Unde sunt melodiile nostre? Aseara nu s-a cantat nimic. Am jucat acasa, pe Giulesti, avem special pt meciurile de acasa.In micul nostru Giulesti ! Mai avem La sfarsit de saptamana..avem si Giulestina Giulestina si multe alte cantece cu versuri, si nu doar cu aleuri si oleuri si batai din palme pe ritm de samba. Acum un an, doi, cand se canta Rapid, clubul nostru drag/Ce mult te iubim /La bine la rau /FLUTURAM STEAGUL ALB -VISINIU.jumatate din tribuna dc nu mai mult ridicau steagurile si le fluturau. Acum am vazut doar 1 stegulet. Mic de tot. Si unu in galerie la Poli. Vali.ce ai reusit sa aduci nou in galerie? Sa schimbi ceva ce nu mergea? Ca eu una nu am vazut nimic. Ce ai de gand sa faci?
Aseara mi-a parut si rau pentru un jucator. Pentru Badoi. Nu merita toate acele injuraturi. S-a uitat atat de repede cat de mult ne-a ajutat, cat de mult a jucat pentru noi cu mult suflet. Cat de corect a fost mereu. Poate ca nu a fost un idol, dar a fost atat de folositor echipei si atacantilor prin centrarile lui perfecte. Iar la final, Rapid prin nenea copos i-a multmit descotorosindu-se de el, aruncandu-l practic la steaua. Si tot noi il injuram . Si ii reprosam si golul. Nu e vina lui ca arbitrul nu a fluierat aut. Badoi si-a facut doar datoria.
Lasand galeria, voi trece la echipa.
S-au mai bine zis, la ceea ce trebuia sa fie echipa. Eu nu mai vad fotbal la cei care ating mingea. Acesti oameni care alcatuiesc aceasta echipa, nu mai simt bucuria aceea a jocului. Nu se mai bucura, nu mai traiesc pentru noi, nu mai lupta pentru noi. A disparut cu totul acea flacara de pe vremea lui Bergodi si mai apoi lui Razvan. Cea de acum abia mai palpaie prin Coman, Pancu si inca 1-2. Dar imi e tare frica, ca in loc sa se reaprinda si sa arda cu intensitate, se va stinge de tot. Din aceasta cauza, vreau ca Mircea Rednic sa plece. Cu toate ca eu am fost printre cei care l-au sprijinit cand a venit. Dar el, a fost ca o gheata in vestiar care ne-a stins flacara.Acea flacara care ne incalzea, acea speranta care ne facea fericiti, chiar si la infrangeri. Pentru ca stiam ca si-au dat viata acolo, si ca doar atat s-a putut. Acum Nu Se Mai Vrea. De asta ma doare cand vad cu cata indolenta si nepasare trateaza jucatorii meciurile.
Haideti sa reaprindem aceasta flacara. E de datoria noastra sa nu o lasam sa moara. Numai noi, suporterii care iubim acest club mai mult decat familiile noastre, numai noi putem face ceva. Putem oare?
