Incep acest articol prin a spune ca in seara Invierii, Rapidul ii infrunta pe cei de la dINAMO in Giulesti. Seara Invierii am luat-o ca pe un reper. Sa nu credeti ca am ajuns ca becali sa spun la tot pasul ca Dumnezeu este sau va fi alaturi de noi. Eu cred doar atat: Rapidul poate castiga oricand, pentru ca este Rapidul, asa cum poate sa si piarda, tot pentru ca este Rapidul. Poate invinge sambata seara, nu are absolut nimic de pierdut. Poate doar acele trei puncte in fata dinamovistilor, in fata unor mari dusmani. Sa speram ca nu vom avea parte de o masa verde si de Pasti. Sa iau asta in calcul ar insemna sa ma intorc in timp la meciul cu steaua, sa luam de la capat povestea si nu merita, chiar nu merita. Singurul lucru pe care l-as aminti ar fi renumele Giulestiului, ca fiind stadionul in care s-a aruncat bricheta si mediatizarea acestui amanunt intr-o maniera stupida. Dar traim in tara asta, nu ne-am mutat inca, traim cu multe chestii pe cap, una dintre marile dureri fiind fotbalul cu absolut tot ce inseamna el. Sa revenim la meciul cu cei de la dINAMO pe care vrem sa-i dresam din nou, insa acest meci este ca intotdeauna unul imprevizibil deoarece sunt multe orgolii la mijloc, asa cum ne-am obisnuit de atatia ani incoace. Un meci nu cu o miza mare, nu foarte important, dar ramane in istorie, iar Rapid scrie istorie in continuu si trebuie sa castige totul pana la final pentro noi, numai pentru rapidisti.
Am observat ca in ultimul timp se vorbeste foarte mult despre promisiunile lui Taher. Si intradevar sunt promisiuni care nu au siguranta ca se vor indeplini in viitor. Nu stiu ce va face Taher si am dreptul sa am retineri in privinta lui, experientele anterioare imi dau sentimentul asta de nesiguranta. Pe de alta parte trebuie sa recunosc ca visez la fel ca si ceilalti la ceva grandios, la un stadion mare si frumos, la o echipa invincibila, iar o prietena imi spunea ca nimic nu te poate impiedica sa visezi si sa speri. Cred ca are dreptate. Rapidul inseamna speranta si rabdare si poate iepurasul de anul viitor ne va aduce mult mai mult decat cel de anul acesta. Vom vedea pe parcurs. Deocamdata ne trebuie o echipa mare, precum Marele Rapid. Un motiv de bucurie ar mai fi acela ca anul asta am avut parte numai de declaratii de dragoste la adresa Rapidului din partea multor jucatori din echipa care au demonstrat ca sunt rapidisti adevarati. Ce sa mai zic de suporteri, campionatul asta a fost greu pentru noi, nu stiu cum au rezistat inimile noastre la atat de multe campanii Anti Rapid. Cel care ne-ar acuza de ceva sau ar spune lucruri urate despre noi, acela ar trebui sa taca pentru ca ne este inferior! Si ca sa fac o paralela cu intrebarea asta confuza: ''Cine ajuta steaua: buzunarul sau Dumnezeu?'', sa fiti sigur ca atmosfera de la derbyul cu dINAMO va fi una mai ceva ca la opera. Doar asa pacatele din Giulesti vor fi iertate, saraca bricheta va fi iertata, iar Rapidul nostru va avea vreo sansa la castigarea vreunui campionat de la anul incolo. Ca doar trebuie sa ai credinta. Fara, nici ca vei reusi.:))
Probabil la citirea acestui articol veti vedea ca am amestecat si eu fotbalul cu Dumnezeu. Am facut-o in primul rand intr-un mod ironic la adresa lui becali si celor de la steaua carora evident le doresc sa nu castige campionatul. Iar in al doilea rand se apropie Pastele si ma gandeam daca Rapidul asta al nostru, are vreun pacat. Eu una nu-i gasesc pacatele si suntem printre cei care vor petrecere sarbatorile in liniste. Va urez un Paste fericit alaturi de Rapidul nostru! Fiti mandri va rog, fiti mandri ca traiti pentru Rapid, fiti mandri de echipa asta!.si nu uitati: suntem campioni mereu in suflete noastre! Nu regretati nimic din ce are legatura cu Rapid!
Va multumesc ca sunteti rapidisti si Rapid nu uita ca te iubesc!
