Lăsați "pianistul" să arate ce poate

Pe la televizor, prin ziare, de la patroni și chiar din gurile mai multor suporteri răsună din ce în ce mai des un nume nou. Puștiul care abia a împlinit 18 ani este văzut deja ca un salvator, o minune, un fotbalist gata să reaprindă pasiunea nebună specifică Giuleștiului.

Mă întreb acum ce-o fi în sufletul lui Alexandru Ioniță II. Căci despre el e vorba. Sigur, unii vor spune că e bine să se obișnuiască de pe acum cu presiunea. Chiar însuși "domnul presiune", George Copos, a avut grijă să-i pronunțe numele încă de anul trecut. S-a mândrit chiar pe atunci că i-a plătit copilului operația și că vede în el un mare talent. A urmat apoi Dinu Gheorghe. Fostul șef din Giulești spune despre Ioniță jr. că ar fi singurul fotbalist pe care l-ar transfera din Grant.

E firesc ca în degringolada existentă acum la echipă să avem un punct de plecare, în jurul căruia să începem să visăm din nou, frumos (a câta oară?). Nu pot însă să nu-mi aduc aminte de o altă mare speranță alb-vișinie: Lucian Răduță. A prins câteva meciuri bune, iar apoi minunea s-a fâsâit, dacă-mi permiteți exprimarea, precum fitilul scurt al unei pocnitori.

Am văzut atâtea exemple în ultimii ani de fotbaliști tineri, dornici de afirmare care au sfârșit în anonimat încât întreb firesc: cât de bună este această supra-expunere a unui fotbalist care a prins abia două meciuri în Liga I pentru Rapid? Nu ar fi mai bine să-l lăsăm mai întâi să explodeze? Iar aplauzele, firești, să vină la finalul reprezentației? Sau poate gloanțele?

by Herdelea - 8.01.2013