Ne-a cam socat campania de achizitii a lui Copos. Daca de atatia ani ii numaram pe degete pe cei care ajungeau in Giulesti, vara aceasta au venit destul de multi, chiar neasteptat de multi. ( continuarea … )

             Citesc ultimul articol de pe blog si realizez ca nu am mai scris nimic de la acel memorabil 5-1 cu sTEAUA. Este adevarat ca am ramas cu acel gust placut. In retur, doar in meciurile cu steaua si dinamo, am vazut ceva mai mult. ( continuarea … )

   “Am fost si voi ramâne toată viaţa RAPIDist, pentru ca sângele nu se transformă în apă.”
Sandu NEAGU
19 iulie 1948 - 17 aprilie 2010

Ceea ce s-a întamplat aseara pe Giulesti e mai mult decat magie, mai mult decat orice. Astea sunt lucruri care ne depasesc, cuvintele ne depasesc, victoria asta ne sufoca. O forta divina, o forta cum numai poate o singura data ai sansa sa simti, s-a revarsat asupra templului in care visele se destrama si apoi se refac imediat, cat ai clipi din ochi, doar acolo, pe Giulesti. In teren au fost aceiasi jucatori care inca de la inceputul returului ne-au suparat in continuu. Diferenta e ca in acest meci i-am vazut incredibil de motivati si de puternici. Hotarati sa faca fericit un public nebun si sa declanseze in sufletele noastre ceva ce nu are nume, o fericire suprema, chiar nu stiu cum as putea sa-i spun …

( continuarea … )

             Rapidul m-a invatat sa iubesc, Rapidul m-a invatat sa visez, sa dobandesc acea imunitate in fata cazaturilor pe care orice om le ia pe drumul vietii. ( continuarea … )

             Pentru inceput, Matici si Ionita ne-au dat forta sa ne consideram puternici. Sa fim acei “singuri impotriva tuturor” dintotdeauna. Golurile lor m-au facut sa traiesc o senzatie pe care de foarte mult timp nu o mai traisem. ( continuarea … )

            Daca ati crezut ca incheierea unor contracte cu doua firme pentru sponsorizare sau vorbele si laudele lui Copos, sperantele lui, increderea pe care se lauda ca i-o ofera din plin lui Manea sau transferurile din iarna asta, daca ati crezut in toate, nu e bine deloc. ( continuarea … )

             Dac-ar fi sa calculam teoretic, dupa vorbele si ambitiile lui Copos, Rapidul nostru ar trebui sa fie campion anul asta. Nu s-au facut transferurile acelea miraculoase care sa rupa gura targului. ( continuarea … )

            Probabil, George Copos, ar fi vrut ca noi, rapidistii, sa-l credem atunci cand a spus ca pana pe 15 decembrie se vor semna actele pentru ca Stache sa preia clubul. ( continuarea … )

     Pai si totusi lumea uita foarte usor …
     Inteleg ca existau argumente solide pentru care nu l-am fi putut prefera pe Geoana. Dar exista un motiv suprem pentru care nu ar fi trebuit sa-l prefer pe Basescu, daca as fi mers la vot. Mereu am spus ca suntem rapidisti inainte de a fi romani. E una din lozincile noastre preferate. Dar, ca intotdeauna ramane partea acea teoretica.
     Poate va amintiti celebrul, unicul meci Rapid - Steaua Bricheta. Poate va amintiti golul lui Sapunaru, momentul in care am atins culmea fericirii, minutul 73 in care arbitrul opreste meciul si practic toata bucuria, toata demnitatea, iubirea, si toate visele rapidistilor, ajung sa fie calcate in picioare intr-o maniera josnica. Eu nu am uitat si nu am de gand sa uit nicio clipa, acele momente ce-ti marcheaza viata de rapidist, pana la urma urmei viata ta de om implicat intr-o pasiune formidabila. Doar stiti despre ce vorbesc atunci cand numesc ‘’formidabila’’, pasiunea noastra. Inevitabil, imi apare in minte, ziua in care Basescu il apreciaza si-l decoreaza pe Deaconu pentru ‘’curajul dovedit’’. Deci, mai pe intelesul tuturor, presedintele invarte si mai tare cutitul in rana rapidistilor.
     Sincer, ipocritii, cei care vor mai avea tupeul sa spuna ca traiesc greu, ca pleaca din Romania pentru a face bani, departe de familie, astia pur si simplu nu se pot numi oameni. L-as scuipa pe cel care mi-ar spune ca a votat cu Basescu si ca o duce rau. ( continuarea … )

             Daca fotbalul ar fi fost ghidat dupa blesteme, cu siguranta am fi putut crede ca Rapidul e blestemat. Au fost doua meciuri importante, cele mai importante, cele mai solicitante pentru spiritul si sufletele suporterilor rapidisti. In ambele meciuri am condus cu 1-0 si eram pe punctul de a castiga, eram aproape de clipa de fericire maxima. Dar am fost egalati de fiecare data. In plus, Herea, jucatorul numarul 1 al echipei, a fost nevoit sa paraseasca terenul atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el. Multora le e greu sa depaseasca momentele in care le scapa printre degete, victoria. Noi, suntem rapidisti si stim ce inseamna sa pierzi, mai mult ( continuarea … )