17 Martie 2016 6:42:25

“Zâmbetul legendei Nae Manea”- o altă pagină din destinul Rapidului

postat de BADEa in blogul BADEa
online | vizualizari

           E despre Nae Manea, personajul principal din această carte. Eroul din poveştile bunicului, care prin simplitatea lui, continuă să ne cucerească. Îl găsesc şi acum, înainte de meci, în discuţii cu rapidiştii, în faţă la Fan Shop sau la intrare. N-aş fi putut să mă abţin pentru că aşa cum scrie şi pe coperta cărţii ’’nu poţi scrie cumpătat despre iubire’’. Aş completa că nu poţi scrie cumpătat despre vieţile oamenilor care iubesc Rapidul. Fiecare are poveştile lui. Îl înţeleg perfect pe Lucian Ionescu, autorul cărţii. Este firesc să vorbesc despre această călatorie şi să o recomand. Să parcurgi cartea este exact ca atunci când treci prin toate, bune şi rele, ca-n viaţă, desigur, cu zâmbete şi lacrimi. Aşa şi este. E real, plăcut, mi s-a întâmplat şi a fost nemaipomenit.
          ’’Stadionul Giuleşti se înalţa în faţa lor ca un templu şi părea că-i înghite pe cei trei ţânci.’’ Nu ştiu ce simtiţi, dar pentru mine, această imagine surprinsă în carte, cuprinde tot spiritul şi tot ceea ce înseamnă Rapidul în viaţa mea. În această imagine mă zăresc pe mine, copilul care am fost şi acea seară în care am mers prima oară, pe Giuleşti, alături de familia mea. Inevitabil, chiar şi acum, după atâţia ani, în zi de meci, regăsesc aceiaşi imagine care îmi transmite sentimentul de măreţie al stadionului. Noi suntem mici, dar Rapidul ne înalţă. În acest univers redescopăr iubirea, liniştea, amintirile, visurile şi toate câte au fost. Închid ochii şi văd legendele noastre, cele mai frumoase, dar şi idolii mei. Întotdeauna m-a fermecat frumuseţea lui şi astăzi parcă mă înghite cu totul când ajung lânga porţile lui. Inima începe să bată mai tare şi mai tare…
            Într-o lume invadată de facebook şi de orgolii aberante, aceasta este o perioadă ideală pentru ca fiecare dintre noi, să citească cartea şi să o transmită mai departe, ca o mărturie pentru prezent şi viitor. Doar aşa, poate vom înţelege de ce nu trebuie să renunţăm sau să ne gândim vreo clipă la un final trist. E despre deplina noastră datorie, despre vişiniul transpirat al tricourilor acelor fabuloşi jucători pe care îi ştim doar din cărţi. Poveştile despre Rapidul care se chinuia în B şi totuşi triumfa într-o finală de cupă, şi totuşi zâmbea. Aspiraţii irosite şi speranţe infinite. Galeria cânta şi mai tare, mândria nu ne părăsea, Rapidul nu era trist, Nae Manea făcea haz de necaz şi iarăşi zâmbea.
            Povestea merge mai departe pentru că noi, rapidiştii, existăm, nu am obosit, nu s-a terminat iubirea şi pentru că încă mai există râuri şi râuri de gânduri, cuvinte ce nu le vom pierde niciodată atunci când descriem acest spirit.

            Vă mulţumesc pentru că mi-aţi reamintit de ce iubesc Rapidul. Mulţumesc pentru că aţi scris această carte şi pentru că o va citi şi copilul meu.

spune-ti si tu parerea ...

:mrgreen: :neutral: :twisted: :shock: :smile: :???: :cool: :evil: :grin: :oops: :razz: :roll: :wink: :cry: :eek: :lol: :mad: :sad:



RAPID