Nu am cunoscut-o niciodata…o stiam de pe internet…nu i-am dat importanta, am considerat ca este ca si mine si ca toti ceilalti o mare suportera a Rapidului si o apeciam foarte mult…desi nu o cunosteam personal si nu vorbisem cu ea niciodata…nu o sa uit ziua in care am aflat de moartea acestei fete extraordinare…am aflat de la o prietena pe messenger care mi-a povestit cu detalii ce s-a intamplat…sincer nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa plang, sa sufar atat de mult pentru o persoana necunoscuta…pur si simplu am avut o saptamana groaznica, nimeni nu putea sa vobeasca cu mine…
Am gasit hi5-ul Cristinei tot in acele zile…am vazut-o, m-am uitat in ochii ei, ochii aceia albastrii care spuneau atat de multe…am vazut poze de la meciuri, prietenii ei…atat de frumos… Cristina…ai lasat prea multi oameni in urma, prea multa suferinta…de ce ai plecat, oare ne poti spune??
De ce imi permit sa spun atatea despre Cristina, sincer nici eu nu stiu…nu o cunosteam, dar era rapidista, iubea Rapidul foarte mult si in plus ochii ei, mimica simteam ca era o fata extraordinara…Ea nu era una oarecare…era o rapidista, o mare rapidista, se implica in tot ce insemna Rapidul…doamne si cat il iubea pe Marius Constantin…era idolul ei si nimeni nu putea schimba asta…scria atat de frumos, vorbea atat de frumos, era o fata care iubea mult asta se vedea…
Imi amintesc ca cerul a plans-o, a plouat mult acele zile…m-am gandit mult la Cristina, nu am dormit multe nopti, pur si simplu o persoana necunoscuta ma facea sa ma simt rau…de ce?  Dar totusi de ce a plecat?? Unul dintre lucrurile pe care le regret cel mai mult este ca nu te-am cunoscut…Dumnezeu nu mi-a dat aceasta sansa…as da orice sa   dau timpul inapoi…dar  nu pot sa o fac…insa pot sa-ti spun…
 

Cristina iti multumesc pentru ceea ce ai facut…iti multumesc pentru ceea ce ai fost pe acest pamant plin de oameni rai…acolo sus vei fi inger, un inger alb-visiniu…ai grija de Rapid, de noi toti rapidistii, ajuta-ne sa fim mai buni, sa fim aceiasi care iubesc echipa asta mai presus de orice…iti promit ca nu te voi uita niciodata si voi face tot ce-mi sta in putinta sa ajut…vei fi un exemplu de urmat pentru mine si pentru cei care vor avea legatura cu mine…povestea ta o voi spune mereu…iti multumesc pentru ca esti RAPIDISTA, da esti…tu inca esti acolo…in peluza, oriunde merg rapidistii esti si tu… !!
Cristina…te iubim…nu uita…
Toti te plang pe tine…tu nu plange pe nimeni…ceea ce ai facut in viata va avea ecou in eternitate…