M-am hotarat ca in seara de ajun sa-mi scriu povestea, povestea mea alaturi de Rapid … de ce?? pentru ca si acum cand sunt cu  mama la bucatarie si incerc sa fac o prajitura pentru Craciun, si acum langa brad, privindu-l, gandul meu tot la Rapid zboara. Un gand care imi strabate neincetat mintea, dar care intodeauna ajunge in acelasi loc, ajunge acolo unde trebuie, la Rapid … la ceea ce iubesc cel mai mult …

Orice poveste are un inceput, pentru ca din cate imi amintesc asa erau toate povestile, basmele din carti, in copilarie…insa a mea totusi e o poveste mai speciala, pentru ca nu are un inceput sau cel putin nu-i gasesc inceputul. Cred ca rapidista eram de acolo din pantecele mamei, cred ca de atunci simteam meciurile … simteam atmosfera din casa, simteam Rapidul. Sunt sigura, persoana careia ii datorez marea mea dragoste pentru aceasta echipa, a avut grija sa-mi injecteze din primele zile de viata Rapidul direct in vene, sa-mi pulseze intotdeauna. Era bunicul meu … lui ii datorez totul … lui ii multumesc, el e cel care m-a invatat sa spun pentru prima data ‘’Rapid’’, desi micuta fiind spuneam ‘’Lapidul’’. El a fost modelul meu, este si va fi cel pe care il respect enorm.

Anii au trecut, eu am crescut zi de zi cu discutiile despre Rapid in familie, cu meciurile de la televizor. Vroiam sa vad desene animate ca orice copil, insa cele doua televizoare erau ocupate … a trebuit sa ma obisnuiesc si mai tarziu am dat desenele cu Tom si Jerry, care erau preferatele mele, pe meciurile de fotbal. Basmele pe care bunicul vroia sa mi le citeasca … nu mai erau o placere. Imi erau mult mai deosebite povestile despre marele Rapid. Copilaria mea a insemnat in mare parte Rapidul, insa trebuia sa fac fata multor provocari cum ar fi certurile cu colegii mei … certuri mari … iar atunci cand veneam acasa plangeam pentru ca ceilalti erau diferiti de mine, nu eram inteleasa de nimeni … a fost greu deoarece pentru mine Rapidul nu era doar o simpla echipa de fotbal cu care tineam sau pe care o stimam, era mult mai mult de atat, nu intelegeam ce, aveam o varsta frageda, dar era … nici eu nu gaseam o definitie … insa mai tarziu … am aflat …

Cand?? Atunci cand am mai adaugat cativa anisori pe ata vietii … un moment critic a fost acum doi ani … cand Rapidul a jucat in Cupa UEFA … parca toate povestile spuse de bunicul meu s-au rasfrant atunci asupra mea … atunci am inceput sa simt si sa inteleg acele cuvinte ale lui despre Rapid. Nu pentru ca pana acum nu le-as fi inteles … insa nu aveam totul clar cum devenise dintr-o data. Cu Rapid am cunoscut sentimente pe care nu le stiam, eram protejata ca orice copil … am inceput sa traiesc instantaneu … lucrurile au inceput sa vina de la sine … am inceput sa vad adevarata fata a oamenilor, mi-am pierdut increderea in multe persoane, asta pentru ca am realizat ce inseamna Rapidul in viata mea la o varsta deosebita, la pubertate, o varsta dificila pentru orice copil … o varsta in care intrebarile te coplesesc si realizezi ca bolul de cristal in care ai crescut se sparge brusc … incepi sa simti toate sentimentele, dar iei contact direct cu dezamagirea. Perioada asta, s-a imbinat cu clipele de fericire si de tristete alaturi de Rapid. Dragostea pentru echipa de fotbal devenise un exemplu, traiam acele momente extrem de intens. Ma regaseam in Rapid…

Am ajuns … la 15 ani. Multi imi zic ca exagerez, colegele nu ma vad ca pe o fata normala … si stiu de ce … sunt sigura ca Rapidul e de vina, din cauza asta sunt ciudata…dar sunt o persoana normala … visez ca orice copil, am dorintele mele chiar si acum in seara de ajun, cred in Mos Craciun si-l astept. Am invatat ca lucrurile materiale nu merita silinta … stiu sa iubesc un lucru, acel lucru e Rapid, o echipa cu care am crescut in minte din prima mea zi de viata … echipa despre care stiu cele mai multe povesti, iar Giulestiul locul acela deosebit raiul cel mai frumos pentru cei care iubesc fotbalul. Nu mi-e teama ca Rapid va deveni o obsesie…e simplu, o dragoste…care niciodata nu va fi mai mult decat dragoste, daca voi sti sa o intretin frumos. De curand am invatat sa-mi exprim sentimentele in scris … sunt cuvinte ce vin de la sine, cuvinte infinite … am mai aflat ca prezentul si trecutul niciodata nu pot fi schimbate, dar viitorul intotdeauna se poate schimba … asa s-a intamplat si la Rapid ca si in viata. Multi au venit, multi au plecat insa eu am ramas acolo, pentru Rapid, am simtit sangele '’otravit'’ cum pulseaza cand sunt  pe stadion, printre ai mei…

Iar despre rapidisti … dupa parerea mea … sunt diferiti, dar iubesc un lucru, toti au acelasi pasiune.

Sunt simpla, ca si ceilalti rapidisti, si cel mai mult imi plac batranii rapidisti … cei care mor cu echipa in suflet. Bunicul meu e unul dintre ei … nu stiu cat de deosebit este, pentru ca nu se manifesta prea tare. Imi place atunci cand imi spune: ‘’Asta-i Rapidul nostru tataie, asta este … le luam pe toate de la capat!’’ … si cand ma gandesc cati ani au trecut peste el … cata patima si cata rabdare a avut. Consider ca cea mai frumoasa si mai sincera amintire si mostenire este cea care ramane infipta in suflet de un om deosebit caruia ii datorez totul … iti multumesc bunicule!

Povestea mea continua … si nu se va sfarsi niciodata, dar niciodata! Totul este infinit si tot ceea ce-mi doresc de la ceea ce numim ‘’VIATA’’ este sa pot sa schimb ceva pentru viitor, sa pot sa scriu si sa iubesc toata viata singurul lucru pur din viata mea … oamenii de acum nu sunt atat de deosebiti si sinceri asa cum este RAPIDUL meu! Da, este al meu … este mandria mea si pentru el traiesc…

Mi-as mai dori acum de Craciun sa descopar oameni pe care sa-i iubesc asa de tare cum iubesc o echipa de fotbal, asa cum iubesc Rapidul … asa cum ma regasesc … si poate multi se intreaba de ce RAPID ?? … deoarece merita si oricum suntem diferiti asta mereu mi-a explicat si tatal si bunicul meu …

Cum am spus povestea mea … continua … acesta este doar un episod, doar un capitol … de fapt vor mai exista infinite momente alaturi de Rapid pe care le voi povesti mereu cu sufletul.

RAPID, te iubesc! … totul este infinit … vine de la sine …