Un complot al jucatorilor la adresa antrenorului?

            Un antrenor slab, incapabil sa pregateasca si sa formeze o echipa?

            Sau mult prea multi care isi bat joc de culorile pe care le reprezinta?… prea multe intrebari pe care toata lumea si le pune, prea multa dezamagire si tristete si asta in principal pentru ca aseara viata mea, echipa asta a fost terfelita la propriu in noroi, de niste fotbalisti, doar niste fotbalisti…

            As vrea sa stiu raspunsul, as vrea sa gasesc o singura vina si un singur vinovat, dar realizez ca sunt prea multi cei care m-au dezamagit. La Rapid este un razboi continuu, un razboi care se bazeaza numai pe ranile sufletesti, cele mai puternice si mai dureroase. Din batalia asta, cei care sufera cel mai mult suntem noi suporterii, noi aseara am fost obligati sa vedem cum orgoliul si spiritul rapidist a fost aruncat la gunoi. Intradevar am pierdut din nou, rusinos, nu am jucat nimic. Vroiam din nou Cupa, acel trofeu traditional, despre care si Baratki spunea ca pentru Rapid ‘’este un fel de . Cupa straluceste precum stiletul in soare.’’ Degeaba… nu am vazut nicio ameliorare, un meci slab, o echipa incapabila, cu niste jucatori jalnici si un antrenor care a provocat scandal in vestiar. Doar un Coman, care a fost in forma si ne-a ferit de multe goluri si de o rusine mult prea mare. Astazi, la scoala am fost nevoita sa simt dispretul celor din jur si asta nu pentru ca am pierdut, ci doar pentru acea banderola. De fapt in acea banderola, statea as putea spune orgoliul nostru, spiritul nostru. A fost aruncata undeva, nimeni nu a vrut sa o poarte, Rapidul meu s-a patat, din cauza voastra, a unei echipe intregi, iar o echipa inseamna jucatori, antrenori si conducere. Nu ati avut rusine sa faceti asta in fata suporterilor care ar face orice pentru Rapid?… Voi chiar nu ati realizat ca ne-ati terfelit cum ati vrut voi?… spuneam ca spiritul nostru niciodata nu va muri, atata timp cat traiesc eu si oameni ca mine, care iubesc echipa asta mult prea mult. Insa cand vad gesturi ca cel de aseara, parca totul se prabuseste. Cand vad ceea ce se intampla la Rapid si atitudinea jucatorilor si a antrenorului, ma doare sufletul si ma intreb acum…daca asta e Rapidul pe care il iubesc mai presus de orice pe lume, daca mai suntem familia aceea mare, unde s-a pierdut ambitia, daruinta rapidista de pe teren?…
            Avem nevoie de o schimbare, Rednic trebuie sa schimbe mediul, pentru ca daca pana acum nu era inghitit de unii, acum a devenit de nesuportat. A reusit sa distruga linistea si parcursul frumos pe care trebuia sa-l realizam. Nu mai avem nimic, de fapt eu cel putin ma simt goala pe dinauntru dupa episodul asta. Odata cu aruncarea banderolei de catre Constantin, s-a aruncat si speranta ca mai existau la echipa jucatorii aceia adevarati, mari exemple… de fapt nu cred ca voi mai intalni vreodata marile simboluri, totul merge din ce in ce mai prost… si cei care sufera sunt suporterii, acesti mari pasionati si iubitori ai Rapidului, acesti oameni care poate fiecare dintre ei au facut mari sacrificii pentru clubul asta si pentru culorile alb-visinii. Asta pentru ca Rapid e o dragoste de care nu mai poti scapa, o dragoste platonica. Echipa in sine, si-a batut joc de culori, de suporteri, ne-a pus fata in fata cu dezamagirea cumplita. Aseara l-am intrebat pe bunicul meu de ce este atat de linistit si de ce eu sunt asa nervoasa si trista. Mi-a spus ca nu e primul episod de acest gen, ca am trecut prin momente si mai grele si prin dezamagiri si mai puternice, insa niciodata nimeni nu a refuzat sa reprezinte Rapidul din teren, oricare ar fi fost situatia, sa poarta mandru banderola de capitan. Acum nu-l inteleg si ma enerveaza cand il vad atat de calm, dar poate ca intradevar… si pana la urma asta e echipa mea, e ceva de care nu pot sa scap. Infrangerile ne fac sa fim pesimisti, dar mai puternici… iar victoriile ne fac optimisti, dar vulnerabili. Rusinea de aseara se corecteaza greu, pentru ca daca voi nu aveti orgoliu, noi il avem si nu vrem sa fim calcati in picioare de cei care vor numai si numai bani, de vedete. Imi este rusine sa spun ca aceasta echipa reprezinta Rapidul. De fapt eu vreau sa-l regasesc pentru ca peste tot vad statusuri cu rapidisti dezamagiti care se intreaba: ‘’Unde este Rapidul nostru?’’. Supararea asta va trece cu greu si o simt la tot pasul, ma urmareste, ma chinuie faptul ca am avut incredere prea mare in cineva care m-a dezamagit. Asa sunt copiii, mult prea naivi…
            Oamenii m-au dezamagit, dar Rapidul meu niciodata!… el este acolo, dar are nevoie de ajutor, pentru ca reprezentantii lui l-au tradat! Rusine voua, celor care nu stiu ce inseamna R A P I D !…
Of… si cate trebuie sa faceti ca sa va reparati greselile astea grave, avem noroc ca suntem o legenda, iar legendele nu mor niciodata… 
Rapidul este emotia copilariei scrisa intr-unul din ungherele inimii…