Trecand peste aceste gesturi care-i caracterizeaza pe suporterii galateni, in meciul de ieri s-a vazut dorinta jucatorilor de la Otelu de a razbuna scorul din returul campionatului trecut, acel rusinos 7-0.

In prima repriza nu am recunoscut niciun jucator al Rapidului, in afara lui Dani Coman, care a aparat cu brio poarta noastra la trei faze mai periculoase venite din partea galatenilor (Szekely in minutele 6 si 46 si Viglianti in minutul 40). Din partea rapidistilor, merita amintit un singur sut pe poarta, cel al lui Boya din minutul 44.

Egalul de la pauza mi-a dat mari emotii. Chiar aveam nevoie de un rezultat favorabil pentru a mai putea spera la titlu.

De fapt in repriza a doua s-a jucat meciul. Mi-a placut schimbare facuta de Rednic, care s-a hotarat sa-i trimita pe Herea si pe Pancu. Aveam nevoie de un jucator ca si Pancu, pentru a renunta la pasele lungi de la fundasi la atacanti, sarind iarasi peste mijlocasi si evitand sa construim fazele de joc. Pancu s-a inteles ieri foarte bine cu Cesinha, care a reusit sa ameninte poarta otelarilor in doua randuri, in minutele 60 si 61. Pancu a gasit solutia salvatoare, pansadu-i lui Boya in minutul 76, care a reusit sa inscrie cu poarta goala, dupa ce a reusit sa-l dribleze pe Kolev.

Era un 0-1 linistitor, de care jucatorii nostri trebuiau sa mai traga inca 24 de minute. Galatenii au avut doi oameni eliminati Brujan (79) si Paraschiv (84). Szekely s-a dovedit un jucator de mare clasa, alergand foarte mult si incercand sa fructifice orice ocazie.