Un nou meci, pe Giulesti, acasa…

            Am plecat spre Bucuresti cu inima plina de bucurie si niciodata nu m-am gandit la rezultat. Stiam doar ca revin din nou printre rapidisti, printre cei ca mine, printre cei care ma inteleg, pe Giulesti. Am ajuns cu cateva ore inainte de inceperea meciului si am avut timp sa urmaresc si sa simt toata acea forfota specifica si atat de placuta dinaintea inceperii meciului. Multa lume optimista, bucuroasa si gata de sarbatoare. Si totusi cei din teren ne-au dezamagit…cumplit as putea spune. De la inceputul returului avem doar un gol in cont, dupa patru partide. Un gol?!!…asta e Rapidul de la inceputul campionatului, atunci cand aveam impresia ca vom sparge golaverajele?…ne faceam planuri ca o sa-l avem printre noi pe golgeterul campionatului, pentru ca marcam in adevaratul sens al cuvantului. Acum traim cu totul altceva. Vedem un Rapid dezastruos, ghinionist si fara vlaga.
          O echipa dezamagitoare de la debutul returului, fara sanse la campionat, ajunsi de sTEAUA dupa ce am avut chiar un avans considerabil. A contat?…categoric nu, de fapt ne-am ingropat singuri, cu mana noastra putin, cate putin.               

           Ionut Stancu catastrofa meciului, Cesinha nimic deosebit, nu am avut omul de gol la locul si momentul potrivit. Ce sa mai spun de mijlocul terenului care este inexistent de mult timp incoace. O echipa pe care nu o mai recunosc, care joaca cu multe mingi pe sus, depasita in duelurile individuale. Atmosfera din tribune nu a fost extraordinara, oricum pe masura jocului din teren. Oamenii au fost mult mai ocupati sa-i implore pe jucatori sa marcheze si sa-i injure, decat sa cante. Si cat de sufletisti suntem cu toti!…Si cat de mult ne-am fi dorit sa castigam, cat de mult mi-as fi dorit sa ma imbratisez cu ei de bucurie. Insa traim un calvar, nu stim nimic in legatura cu viitorul nostru. Rapidul este la ora actuala, un copil abandonat, fara viitor si fara sperante, asteptand mila altora. Pacat de noi, de aceia care pun atat de mult suflet in asta si nu cred ca exista rapidist care sa nu simta tristetea. Fiecare in felul lui, dar se simte. Si in plus mai vine la plecarea de pe stadion, un barbat si-mi spune: ‘’Crezi ca este prima sau ultima data?’’…nu este prima data, cu siguranta nu va fi ultima, dar totusi ce se intampla cu Rapidul meu, al nostru?!…

            Degeaba l-am avut pe Coman, caruia nu am ce sa-i reprosez. Un singur om nu ne poate salva la infinit din atatea faze limita. Si ma gandesc ce ne va face sTEAUA, cand va veni acel Dayro Moreno si se va juca cu aparatorii nostri. Jucam prost si de data asta nu ne mai putem piti dupa un deget. Am auzit ca centrarea de la golul celor de la Poli a fost din out. Nu s-a vazut nici hentul din careul nostru, tusierii au dormit. Dar nu degeaba se spune ca atunci cand nu esti bun, nimic nu-ti iese. Aseara nu am avut nici noroc, nu am beneficiat nici de o corectitudine perfecta. Batausul de Ganea mai bine ar sta in banca lui.  Sa se opreasca din afirmatiile si ironiile la adresa noastra pentru ca se cunoaste maniera in care am fost arbitrati cu Cfr Cluj si as putea spune chiar si aseara cu Timisoara. Oricum totul este impotriva noastra. Nu avem scuze, fratii nostri au castigat, au fost mai buni. Noi ne sapam groapa in continuare si asteptam schimbarile majore. Asteptam si plecarea lui Rednic, asteptam atat de multe…!

            De fapt…Rapidul este acel copil abandonat si fara viitor…