E o atmosfera trista, o vreme plictisitoare si apasatoare. Imi aduc aminte ca mereu se intampla sa fie asa in perioada asta. Acum simt atmosfera altfel, poate si datorita faptului ca am mai crescut si am avut parte numai de vesti proaste de peste tot, in ultimul timp. Ceva, va urma. Dupa o astfel de perioada, mai iese si soarele ca un fel de compensatie a starii de depresie din perioada acestei luni noiembrie. Poate sa fie doar o stare personala…

            La Rapid, lucrurile au stat prost nu numai acum, ci si in urma cu cateva luni. Rapidul inca se mai agita ca apa in care arunci o piatra. Oricum asta e o stare specifica noua, rapidistilor. Avem zile bune, zile in care suntem foarte dezamagiti, zile in care optimismul ne cuprinde. Asta e datorita sufletului pentru ca se spune ca ni se ofera si dupa suflet anumite emotii, in viata. Urmeaza doua etape de speranta. Asteptam sase puncte din urmatorele meciuri si chiar nu mai avem nevoie de scuze si pasi gresiti. Acum, sau deloc! Egalurile sau infrangerile nu ne sunt de folos, mai ales in situatia in care trebuie sa ne mentinem aproape de primele locuri ale clasamentului. Sambata, revine in Giulesti, un idol, un om cu totul si totul deosebit. Moldo-gol este de aceasta data, adversarul rapidistilor. Un adversar doar pentru nouazeci de minute. Imaginea cu Viorel Moldovan plangand in blestematul sfert de finala al Cupei Uefa, nu mi se va sterge niciodata din minte. Un om care a produs o astfel de emotie deosebita nu poate fi uitat. Ce goluri magnifice, ce armonie in vestiar, ce atmosfera si cata pasiune si colaborare alaturi de Razvan Lucescu! Si asta e un lucru de care mi-e foarte dor si care imi aminteste de vremuri trecute, cand Giulestiul era altfel, era altceva. Am, avem obiceiul sa plangem si sa fim melancolici dupa trecut.  E un defect al nostru sau o calitate, sau de ce nu o insusire mai aparte. Pe langa Moldovan revine si Lucian Burdujan, cel care nu ar fi trebuit sa plece in vara. Se vede lipsa unui atacant adevarat asa cum era el.

             Rapidul scapa de cateva ‘’catastrofe’’ sa le numesc asa. Julio Cesar, Pardo, Paulista si Djalovici, sunt cei care vor parasi Giulestiul in iarna, dupa ultimele zvonuri. Nu ne-au ajutat deloc. Julio Cesar castiga cel mai mare salariu, dar nu se incadreaza in fiecare meci, rar il vezi reusind o partida buna. Nu-mi pare rau de Paulista si de Pardo. Nu au facut absolut nimic pentru Rapidul nostru, dimpotriva ne-au complicat planurile. Din cauza lui Pardo s-au pierdut multe meciuri intr-un mod stupid, in timp ce in Coman se arunca cu noroi. Copos sau Taher? Asta e o intrebare la care nimeni nu poate raspunde deocamdata. Presa se chinuie sa afle cat mai multe noutati despre viitorul Rapidului, dar iata ca Taher si Copos stiu cum sa-i paseze pe ziaristi. In ultimul timp s-au spus multe despre Rapid, s-a vorbit despre haos, despre faliment, dar s-a si observat sustinerea pe care suporterii rapidisti au manifestat-o, ceea ce pe multi i-a uimit si i-a deranjat.

             Am obiceiul sa inchei cu fraze frumoase orice articol despre Rapid. De data asta va spun sa fiti siguri ca rapidismul a devenit de mult timp ceva obisnuit, ceva ce nu-si mai poate schimba locul in inimile noastre. E o boala incurabila, cu care ne luptam toata viata. Murim cu Rapidul in suflet, in trup, in minte, in toate. Il luam cu noi si dupa viata asta si-l ducem undeva departe, sa traiasca pe vecie, sa fie nemuritor, intotdeauna invingator in fata timpului si a vremii!