Pentru mine trecerea timpului nu e tocmai un motiv de bucurie. Nu-mi place cum se scurg anii si cat de repede imbatranim. Acest 2008 nu a fost anul pe care ni l-am dorit pentru Rapid. Personal, am ramas foarte dezamagita in ultima perioada. Au fost multe momente grele, foarte multa tensiune si incertitudine. Am simtit agonia si extazul asa cum nu le-am mai simtit niciodata pana acum. Dar stiti ce conteaza cel mai mult? Conteaza ca le-am trait, ca am fost alaturi de Rapid intr-o perioada in care era momentul ca marii eroi sa se identifice. Pentru ca orice clipa din viata Rapiduletului inseamna o lectie de viata! Eu imi doresc sa fiu sanatoasa, sa pot sa scriu cu aceiasi pasiune si in anul care vine.

            Nu vreau sa va plictisesc cu obisnuitele urari de sanatate si fericire. Vreau doar sa va multumesc ca sunteti rapidisti si va rog sa inchideti ochii si sa va ganditi cum am arata noi fara Rapid, cum am ar fi sufletul nostru fara dragostea asta. E singurul lucru pe care va rog sa-l faceti si care spune cel mai mult…

            La multi ani! Rapidule, sa ne traiesti!