Ma gandesc serios sa fac rost de o inima de fier. Dupa un meci ca cel de aseara inima se uzeaza si nu mai esti indreptatit, ca rapidist, sa spui ca spiritul giulestean a murit. Intr-adevar uneori intra in amorteala, dar noi suntem capabili sa-l trezim intotdeauna. Rapidul are nevoie de o mobilizare extraordinara pentru a reusi, iar in meciul de aseara toata lumea s-a mobilizat cu tot cugetul.

            Dupa o prima repriza foarte slaba in care nervii ne-au cuprins, am crezut ca de-abia vom obtine un rezultat de egalitate. Echipa il pierduse pe Marius Constantin, dupa o eliminare la pauza. Erau marcati din toate partile de adversar. Insa au alergat incredibil de mult si incet, incet, s-au apropiau de poarta constantenilor in a doua repriza. Au inceput sa vina ocaziile de gol, inimile noastre deja erau intr-un extaz teribil. Bozovic facea semne prin care indemna galeria sa cante. Simteam pulsul in gat, batand foarte tare. Arbitrul enerva tot mai mult. Asa a facut tot meciul, parca venise cu un scop anume in Giulesti. Si totusi a venit golul pe care il asteptam cu-atata ardoare. Giulestiul chiar a explodat. Inimile noastre, cele uzate, au explodat. Pe chipul jucatorilor s-a strecurat bucuria. Reusisera, dupa multa munca, sa bage mingea in poarta. Fernandes, tacut, a aprins scanteia care a dezlantuit explozia in Giulesti. Acea explozie pe care o simti doar daca ai primit darul divin, altfel nu ai cum. Maftei si Djalovic au fost cei mai buni jucatori din teren. Sarbul are sanse sa devina un idol al tribunelor daca continua in acelasi stil, cu aceleasi izbucniri patimase in fata galeriei. Nu stiu de ce, dar am impresia ca echipa a luptat pentru galerie, pentru noi. Asta inseamna spirit giulestean. Suporterii au simtit momentul ala critic, cel mai greu si atunci au cantat cel mai tare, cel mai frumos. Pentru ca spirit giulestean mai inseamna si superlativ, este acel altceva pe care numai noi putem sa-l facem sa traiasca. Nu vreau sa ma gandesc la castigarea campionatului. Imi place Rapidul asa cum e acum. Stiu ca ne asteapta multe greutati, dar vorbim despre Rapid.

            Eu cred ca indiferent de ceea ce va fi la sfarsitul drumului, eu am castigat. Am castigat sansa de a simti emotii incredibile. Am sansa de a istorisi un meci pe care l-am simtit mai puternic decat altele, o intreaga experienta cu un scop prea profund, care merge pana in adancimile sufletului si ale sangelui. L-am simtit mai puternic pentru ca a plecat de la agonie catre extaz, de la clipe grele catre clipe in care te afli in culmea fericirii. O sa-mi cumpar o inima de fier cu spirit alb-visiniu inauntrul ei, o inima care sa reziste in continuare …