M-am gandit sa scriu cate ceva despre meciul cu Timisoara, desi sunt foarte suparata. Nu voi vorbi prea mult despre echipa. Nu se merita. In meciul cu Poli m-au impresionat alte lucruri …

          Sunt suparata pe jucatori care, desi si-au primit banii, desi au promis ca-si vor lua revansa in fata noastra, dupa meciul cu dinamo, nu au aratat nimic in teren. Sunt suparata pe Marian Rada pentru ca l-a ales titular pe Constantin in conditiile in care nu mai jucase de trei etape, iar Fernandes era om de baza in apararea noastra. Cred ca va amintiti de meciul cu constantenii, cand a marcat un gol foarte important. As intreba fiecare jucator in parte, ce simte cand aude din tribune cuvintele ‘’pentru noi’’.  Este ciudat cum s-au ofilit dupa primele patru etape. Este ciudat cat de usor am renuntat. Pentru ca era timpul sa demonstram in meciurile cu dinamo si Timisoara, ca meritam un loc fruntas. Este timpul sa demonstram dupa atatia ani seci. Este ingrozitor sa te bucuri la inceputul returului si sa spui ca spiritul Rapidului a fost reinviat de jocul bun, iar dintr-o data sa te pierzi, sa lasi spiritul sa amorteasca din nou. Aseara am fost prezenta la meci si m-am convins. NOI, numai NOI, suntem farmecul Rapidului! Cand ii privesti pe toti oamenii aceia cum se agita, incordati, suparati …
          E dezolant sa vezi ca in ochii a doua extreme traieste dezamagirea cumplita. Copii de cativa ani (cand spun cativa ani, ma refer la copiii foarte mici), inconjurati de batrani care de-abia se mai pot tine pe picioare. Batrani care fac comparatii cu trecutul si e trist sa-i auzi cum isi aduc aminte de momente cand in Giulesti, nimeni nu-si batea joc de fotbal. Ei traiesc trecutul si totusi au amintiri frumoase, insa copiii astia de cativa ani, traiesc un prezent dezamagitor. E groaznic sa vezi lacrimi in ochii celor mici, copii ce accepta cu greu infrangerile pentru ca asa e cand esti protejat de parintii tai, asa e cand mergi de mana lor, esti inocent, naiv si nu sti ca te asteapta multe dezamagiri in viata. Poate si din cauza asta Rapidul e aici si ne innebuneste de suparare. Sa te invete de mic ce inseamna viata, sa te ajute sa realizezi ca infrangerile te fac mai puternic, desi pe moment plangi. Sa te ajute sa traiesti frumos si sa gusti din adevaratele valori ale vietii, sentimentele deosebite. Rapidul e aici pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tarziu. Pentru ca copilul cel mic va fi peste ani un batran ce de-abia va putea sa mai mearga, dar va fi acolo, pe stadion. Si el va inconjura la randul sau, alti copii, spunandu-le povestea  firelor albe, dobandite din cauza Rapidului. Si tot asa. Stiti, totul e infinit …