Avem variante. Putem sa sarim la gatul jucatorilor, dar in final tot la gatul unui singur om vom ajunge sa sarim. Veti vedea, este inevitabil. Pana si scrisul ma ghideaza spre acelasi vinovat …
            Seria de dezastre, in deplasari, continua la Rapid. Neputinta si atitudinea josnica pe care jucatorii au in teren, sunt doar doua motive pentru care Rapidul arata groaznic. O victorie, o infrangere, o victorie, o infrangere. Ce este asta? Si inca mai aveti dorinta de a prinde un loc in Europa? Sa fim seriosi, sa fim capabili sa recunoastem ca in ciuda problemelor cu conducerea, cu banii, chirii si alti factori, jucatorii se comporta ca niste nesimtiti. Nesimtiti in fata suporterilor care sunt alaturi de echipa. Nu ai dreptul sa ai o asemenea atitudine in fata noastra. Ar trebui sa ai ambitie si sa sfidezi toate problemele. Ne-am saturat sa tot auzim despre asa-zisa ‘’afectiune’’ pe care o pot avea, pentru ca nu sunt platiti. Nu e un motiv care sa duca la evolutii atat de slabe si rusinoase! O echipa fara atac este o echipa moarta. Cat timp Pinto este in teren, sa nu ne asteptam la ceva mai mult. Pe ce drum s-a pierdut Djalovic, cel care dupa doua meciuri devenise un idol al tribunelor? Cate sa mai faca si Maftei? A devenit 4 in 1: fundas, mijlocas, atacant si uneori portar. E singurul caruia nu-i poti reprosa ceva in acest retur. In rest nu avem cu cine. De fapt nu intelegem. Nu ai cum sa intelegi ce se intampla, atunci cand pe Giulesti, jocul merge bine, jucatorii arata a jucatori de fotbal, iar intr-o deplasare ca cea de la Medias, sau cea de la Pitesti, echipa are din nou o cadere. Si cum nu ar fi de ajuns, nu avem nici portar. Acum pot sa-i inteleg pe suporterii care isi pun intrebarea ‘’unde e Coman?’’.
            Noi, putem sa cerem explicatii, putem sa cerem orice. Dragostea, sufletele noastre, firele albe dobandite din cauza Rapidului, nervii si pasiunea pe care o punem in tot ceea ce inseamna Rapid, ne obliga sa avem orice fel de atitudine fata de echipa asta. Putem sa fim suparati, sa fim optimisti, pesimisti, putem sa fim cuprinsi de orice sentiment, dar trebuie sa primim si ceea ce ne dorim. Cand nu se poate, cautam vinovati. Cand se poate, laudam. Acestea sunt niste legi valabile si respectate intotdeauna. Totusi daca vreti sa lasam deoparte toate meciurile si toate probleme din teren, daca vreti sa vedeti adevaratul motiv pentru care terminam mereu prin a sari la gatul unui singur om, nu putem decat sa ne indreptam atentia, spre unicul, perversul, inegalabilul - patron. Nu neaparat pentru ca nu pune la dispozitie banii, ci pentru simplul fapt, ca se numeste George Copos.