Cred ca am fi fost mult prea linistiti cu o victorie in fata oltenilor. De fapt nu aveam cum sa fim atat de linistiti, ne deochiam. Rezultatul a fost unul ciudat in conditiile in care ambele echipe au avut cam aceleasi ocazii, chiar Rapidul si-a batut joc de fazele de gol, avute. Uriasele ratari ne-au enervat peste masura si s-au razbunat pe rapidisti, spre final, cand fratii Costea au impus tacerea. Vorba vine … tacere. Galeria, la scorul de 0-2, inca se auzea foarte tare. Iesirile din teren, ale lui Lazar si Joao Paolo Andrade, au lasat echipa descoperita. Un asemenea scor te lasa cu un gust amar, desi pe teren lucrurile au stat altfel. Fotbalului nu prea ii place sa te joci cu el. Rabdarea pe care ar trebui sa o ai cu Pinto si Djalovic, deja a depasit orice limita. In meciul cu oltenii s-a vazut clar, cum Rapid, nu are omul de gol in fata portii si sufera foarte mult din cauza asta. Da, dupa o victorie in fata stelistilor, te vezi plutind. O infrangere in fata craiovenilor, te aduce cu picioarele pe pamant … sau nu. Castigi, e totul bine, e liniste si pace. Pierzi, incerci sa-ti explici de ce, te superi. Dar este foarte neplacut sa persiste acest dezechilibru, intre un meci si altul. Este foarte neplacut sa vezi atacul Rapidului, pentru ca atunci cand tragi linie si aduni, la final, realizezi ce atacanti ai in echipa : Pinto si Djalovic – 4 goluri impreuna. E de ajuns sa spui 4 goluri pentru atacantii Rapidului, impartite mai mult decat frateste, si intelegi de ce, de ce …
             Nu stiu cat de importante mai sunt comentariile acum. Sfarsitul campionatului se apropie, se va termina inca un sezon, cu bune, cu rele, cu visuri implinite, momente grele si neplacute, de toate, ca-n cosul cu merinde al bunicii ).  Vom ramane cu ironia sortii : nici nu s-a terminat bine acest sezon, ca deja ne facem sperante pentru cel ce va urma. Poate se va maturiza Rapidul asta ‘’adolescentin’’. Poate nu vom mai da _ replay _ la fiecare doua etape …