Din propozitia ‘’cel mai important lucru este ca Rapid exista’’ poti dezvolta o serie de idei. Uneori, o singura propozitie spune totul. Ganditi-va la aceste cuvinte si veti trece peste toate neplacerile provocate de echipa noastra. Ganditi-va cum Rapidul e un copil nevinovat in povestea fara sfarsit pe care patronul a inventat-o. Noi stim ca Rapidul, niciodata, nu s-a autodepasit si nici nu ar fi fost nevoie de asta. Rapidul nu a cucerit mult, dar am putut vorbi mereu despre el. Este ceea ce simt, eu, acum, intr-o perioada in care inspiratia m-a parasit asa cum Rapidul incepe sa ramana din ce in ce mai singur si intunecat. E farmecul acela, cum se spune: ‘’despre Rapid poti scrie la nesfarsit si tot n-ar fi de-ajuns’’. Aici nu e vorba de analiza unui meci, de cine a gresit, cat de bine a alergat X si cat de prost a pasat Y. Aici e vorba de ceea ce simtim, noi, astia care suntem implicati cu sufletul in tot ce tine de Giulesti.
             N-am vazut meciul Rapid-Astra Ploiesti. Dar poate a fost mai bine asa. Nu mi-as fi dorit sa revad scene de neputinta ale jucatorilor, mi-ar fi fost imposibil sa asist, din nou, la astfel de momente bizare. Unii spun ca ar trebui sa uitam cat mai repede meciul asta. Insa nu avem cum sa uitam, credeti-ma, nu avem cum! Trecem prea des prin astfel de intamplari si nu poti uita. Altii vor schimbarea. Dar cate schimbari nu s-au facut in ultimii ani, s-au intamplat atatea si au trecut atatea. Ma gandeam cum dezamagirea face parte din viata noastra, e peste tot. Cu timpul te obisnuiesti, intalnesti dezamagirea in fiecare zi. Problema e atunci cand iubesti si pui suflet in acel lucru, atunci simti dezamagirea aceea dureroasa. Cand iti pui toate sperantele in acel lucru si vezi ca acel lucru se impiedica din nou. E a nu stiu cata ora cand repet chestii despre situatia Rapidului. Si … da, trece printr-o perioada grea, foarte grea, poate cea mai grea. M-am obisnuit sa repet, sa ma repet. M-am obisnuit sa ma agat de amintiri, dar si acelea au rostul lor, locul lor. Nu le mai poti implica in prezentul asta nesigur si ciudat.
             Chiar nu te intalnesti decat o singura data cu un lucru mare, intr-adevar mare. Pentru ca Rapidul e marea, unica iubire, e insusi viata, e tampenia aceea ,,cu bucurii de o clipa si necazuri de-o viata’’, acel ceva ce niciodata nu-si va stabili ‘’linia’’. Poate ca nu-i sta bine. Poate ca ne innebuneste de suparare, poate ca spiritul ala adevarat s-a scufundat demult, iar noi incercam mereu sa-l readucem la suprafata. Poate ca de cele mai multe ori reusim sau poate doar ne prefacem ca totul e ok, o luam de la capat de miliarde de ori, din instinct, din iubire, din pasiune, ca intr-o relatie ce contine ‘’suflete pereche’’. Ne acceptam totul, ne adaptam. Si totusi stiu, stim, ca Rapidul e singura pauza pentru bucurie … astazi, la fel ca ieri, si poate si maine …