Daca fotbalul ar fi fost ghidat dupa blesteme, cu siguranta am fi putut crede ca Rapidul e blestemat. Au fost doua meciuri importante, cele mai importante, cele mai solicitante pentru spiritul si sufletele suporterilor rapidisti. In ambele meciuri am condus cu 1-0 si eram pe punctul de a castiga, eram aproape de clipa de fericire maxima. Dar am fost egalati de fiecare data. In plus, Herea, jucatorul numarul 1 al echipei, a fost nevoit sa paraseasca terenul atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el. Multora le e greu sa depaseasca momentele in care le scapa printre degete, victoria. Noi, suntem rapidisti si stim ce inseamna sa pierzi, mai mult decat oricine. Aceste rezultate de egalitate, le consideram infrangeri pentru ca in meciurile cu aia, ai doar o optiune: aceea de a castiga!
             Uneori cand pierzi, castigi. Si intr-adevar asa este! Rapidul a castigat un portar de mare valoare, zidul de netrecut din poarta, Mircea Bornescu. O mare bucurie este si aparitia lui Ionita in atac. Este o mare satisfactie sa stim ca un copil al Giulestiului, marcheaza si promite sa devina noul idol al tribunelor. Insa, asa cum spunea Viorel Hizo, problemele rapidistilor sunt pe banca de rezerve. Cand il pierzi pe Herea si esti nevoit sa-l introduci in teren pe Grigorie, este foarte neplacut, lotul de jucatori fiind destul de limitat. Pe Buga nu te mai poti baza ca in marile lui zile de glorie.
            Cum, in toate meciurile la care este prezent Copos, Rapidul nu reuseste sa invinga, m-am gandit ca el ar putea fi flagelul echipei. De fapt este ghinionul, blestemul de care nu cred ca vom scapa prea curand …