online | vizualizari

            Victoriile sunt facute pentru bucurie, iar infrangerile pentru tristete. E o regula general valabila, atat in fotbal cat si in viata. Acesta este argumentul care justifica fericirea ce ne traverseaza sufletele in aceasta seara. Poate ca e doar o bucurie de-o seara, o victorie intamplatoare, intr-o zi in care toti jucatorii au fost trup si suflet pentru Rapid. Poate ca dupa asta vor urma prabusiri sau … poate nu. Noi, rapidistii, ne-am nascut pentru a trai clipa, pentru a ne bucura acum, in momentul asta, de victoria impotriva Cfr-ului.
            A fost Rapidul acela nebun, Rapidul acela spectaculos ce ne-a oferit un meci trait la intensitate maxima. Primele minute de nebunie totala, ne-au avertizat ca urmeaza incursiuni din minut in minut spre poarta clujenilor. Si au inceput ratarile. Ratarile lui Raduta, spre exemplu, ne-au exasperat. Apararea a fost impecabila, cu un Bozovic exact ca in cele mai bune zile ale sale. Obisnuiti cu favorurile din partea arbitrilor de-a lungul timpului, jucatorii Cfr-ului au inceput sa joace mai dur decat ar fi fost normal si regulamentar. Doua intrari criminale ale lui Kone si au ramas in zece, din fericire pentru rapidisti. Suspansul s-a prelungit pana in partea secunda, Cassio aducand, in sfarsit, zambete pe fetele suporterilor. Pe chipurile acelor suporteri nebuni ce cantau nebuneste, parca vrand sa darame stadionul cu glasurile lor. Roman a facut cel mai bun meci al sau de cand a poposit in Giulesti si indraznesc sa spun ca Lazar a fost cel mai bun jucator de pe teren. A trebuit sa traim toata a doua repriza cu emotii pentru ca, in ultimele minute ale meciului, atacantul contestat sa mai dea inca un mult asteptat gol.
            De fapt e doar entuziasmul, nu am castigat mare lucru, decat trei puncte. Pana la marea bucurie Rapidul are de parcurs un drum lung si greu, insa ceva mare se construieste din mai multe chestii mici si importante. Ar fi excelent daca am vedea la fiecare meci o atitudine ca cea de astazi. Si va spun ca indiferent de ce se va intampla, Marius Sumudica ramane o mandrie pentru noi, pentru Rapid, pentru nebunia pe care o dezlantuie in tribune. Finalul, ireprosabil, i-a apartinut. Va marturisesc toate astea pentru ca am impartasit atatea victorii si infrangeri impreuna si tot asa vom impartasi, ca niste nebuni, alte si alte momente nebune, alaturi de incercarea nebuna, a celui mai nebun antrenor RAPIDIST !