online | vizualizari

            Daca soarta Rapidul ar sta doar in mainile ‘’frumosilor nebuni ai Giulestiului’’, cu siguranta am fi fost demult cei mai longevivi campioni. Dar aceste lucruri nu depind de cei care sunt in stare sa-si puna sufletul pe tava, in toata aceasta nebunie.
            Cand Sumudica a venit la Rapid sa antreneze, am crezut ca nimic nu mai poate stapani fuvoiul, devotamentul si pasiunea acestui om, din fiecare meci. Iar Sumudica nu a fost singur. Pe langa el au stat, permanent, suporterii care indiferent de situatie au reusit sa completeze acel intreg al Giulestiului, desi multe parti din el lipseau.
            Din pacate, suntem, din nou, martorii unui film vechi? Sumi se plange ca Rapidul sta pe loc, nu face niciun transfer. Apar, din nou, fel de fel de tensiuni menite sa desurubeze ceva din mecanismul acesta care mergea cat de cat bine, si care ne ajuta sa ne pastram vie speranta pentru 2011. Incet, incet acele sperante se prabusesc pentru ca nicio miscare nu se intrevede. Vremea trece, am intrat intr-un alt nou an si am ramas pe loc, suntem oarecum impietriti. Se pare ca desi avem cel mai mare posibil rapidist antrenor, lucrurile nu stau asa cum ne-am dorit. Presa este plina cu problemele de la Rapid. Jucatorii nu si-au primit salariile, spun ca s-au saturat de aceasta situatie, intr-un cuvant, inainte de toate, banii sunt pusi in fata. Iar atunci cand punem banii mai presus de toate, stim ca Rapidul se blocheaza. Nu mai functioneaza …
            Sa spun ca ar trebui sa ne resemnam de pe acum, ar fi revoltator pentru noi. Poti sa spui orice, dar ca rapidistii nu mai pot depasi momentele grele, asta nu, niciodata! Rapidul e menit sa se ridice si sa reuseasca lucruri surprinzatoare, mai ales, acum, cand un luptator si un alt mare rapidist, Pancu, s-a reintors. Imi amintesc de un mesaj al galeriei rapidiste adresat lui Pancu: ‘’Dragostea ta nu se poate cumpara’’. Revad poze sugestive cu el si realizez cum numai strigatul sau de indarjire ar putea sa faca totul. Insa nu totul depinde doar de strigatul lui Pancu sau de nebunia lui Sumudica din fiecare meci, de la marginea terenului. Nici chiar de atmosfera magnifica din tribune. Toate acestea pot fi niste lucruri expirate in zilele noastre, cand banii reprezinta scopul suprem.
            Cei care si-au pus mana pe inima in fata galeriei au primit demult un loc de cinste in constiinta noastra. Fie ca au plecat, fie ca, in prezent, sunt aici sau ca au revenit, ei raman exemplele vii ale iubirii pe care Rapidul o ascunde in cea mai adanca zona a sufletului. In locul din care nu mai poate evada, imbatraneste odata cu noi si mereu se revolta. Si chiar daca frumusetea si nebunia nu pot aduce un nou titlu in Giulesti, nu ne ramane decat sa fim parte din aceste doua elemente care pentru adevaratii rapidistii, da, chiar inseamna totul …

Comenteaza pe Facebook articolul de mai sus …