online | vizualizari

           Exista lucruri pe care, doar daca esti rapidist, le poti intelege. Nimic din tot ceea ce s-a spus despre Rapid, nu poate fi contrazis. Aceleasi sentimente nebune, aceeasi speranta, aceeasi emotie care te arde pe dinauntru. S-a intamplat ca Rapidul sa fie pe punctul de a retrograda si sa joace un meci cu Chiajna, parca pentru castigarea unui mare trofeu. Cartierul dinamovistilor s-a umplut de alb-visiniu ca intr-o zi de sarbatoare pentru rapidisti. Poate ca, nici nu realizam pentru ce joaca Rapidul, intre decizia celor de la frf si dorinta de a fi alaturi de echipa, priveam in jur si vedeam aceleasi figuri cunoscute, bunicul, tatal si copiii. Si emotia specifica de dinainte de meci, sa fii acolo printre ai tai, sa simti tensiunea, cum totul se confunda si nu mai realizezi de ce canti, pur si simplu o faci, pentru ca asa ai invatat, din inertia cu care esti impins de leganatul steagurilor.

           S-a comportat la fel, o echipa bulversata care cu greu gasea drumul spre poarta, au urmat cateva ocazii bune si atunci cand nimeni nu mai credea, cand resemnarea se instalase in sufletele noastre, Rapidul s-a trezit. Un domn la vreo 50 si ceva de ani, imi spunea obsesiv: ‘’ Domnisoara, gata, ce sa facem, ne ducem dupa ei, in B.’’ Cat de usor spunea asta ! Si cat de aproape am fost de acel moment ! Rapidul nu juca pentru vreun trofeu, nu juca pentru vreo calificare, juca pentru o atat de neimportanta retrogradare care ar fi urmat si totusi eram ancorati in acel moment ca si cand ar fi fost o chestiune pe viata si pe moarte.

           Chiar daca jocul echipei nu a fost deloc multumitor, ceva din destinul Rapidului s-a revoltat si poate ca acest meci e un inceput frumos, de care aveam nevoie, fara Copos, o alta etapa in care e imposibil sa credem in sfarsit atata timp cat trecutul e plin de momente magice, combinate cu cele mai minunate si in acelasi timp, revoltatoare sentimente.