Nu am sa incep articolul dedicat Rapidului, acum cand implineste 85 de ani de existenta, cu o scurta istorisire a povestii despre infiintarea clubului sau alte amanunte cu care suntem obisnuiti. Totusi daca vreti sa impuscati doi iepuri dintr-o lovitura si anume sa simtiti mandria de a fi rapidisti si sa aflati si istoria Rapidului pe acordurile muzicii, ascultati melodia lui Leasa, ‘’Poarta fularul’’. Eu vreau ca acest articol sa fie dedicat celor care fac posibila imbatranirea si existenta in stare pura a spiritul rapidist. Celor care duc mai departe cuvantul ‘’Rapid’’, acest cuvant plin de numeroase semnificatii si atat de important in viata multora dintre noi. Ordinea in care am sa vorbesc despre cateva exemple de rapidisti, ce daruiesc Rapidului bucuria de a exista, este aleatorie, nu este importanta si nici intocmita dupa anumite criterii. Sunt oameni pe care ii cunosc, mai mult sau mai putin, fie prin intermediul forumului, fie personal. Ii stiu datorita siteului Rapidfans. Si intradevar Marele Rapid nu ar fi rezistat intr-o astfel de lume, ca cea de astazi, fara sprijinul lor, al acestor suporteri, atat de devotati si patimasi.
            Mircea, administratorul siteului Rapidfans e unul din cei care compun marea familie rapidista. Rapidist convins, nelipsit de la meciurile Rapidului, de acasa si din deplasare. Sunt poze si videouri care ne aduc Rapidul mai aproape oricunde ne-am afla, dandu-ne bucuria de a-i vedea pe favoritii nostri la treaba. Ajutat si de Adi(broasca), se ocupa de stiri si ne pun la curent cu toate noutatile ce au legatura cu Rapid. O fac din placere, din suflet, pentru mii si mii de suporteri rapidisti, in concluzie pentru Rapid, pentru existenta lui.
            Biencuta este o rapidista mai mica, ce ii calca pe urme tatalui. Are de la cine invata pasiunea asta si putem fi siguri ca o va trasmite mai departe.
            Sorina, o mare rapidista, am cunoscut-o personal la un meci. In curand o sa fie studenta la jurnalism si nimic nu o va impiedica sa fie alaturi de Rapid. De cand o cunosc a avut parte de multe necazuri peste care a trecut din fericire cu bine.  Eu cred ca zambetul ei atat de deosebit si atat de frumos a ajutat-o enorm.
            Nu stiu ce ne-am face fara wallpaperele Lacrimioarei. O alta rapidista convinsa si plina de imaginatie. Este cea care da culoare si ii face pe jucatorii rapidisti, adevarati eroi in fata suporterilor. Se implica in tot, nu lipseste de la meciuri, mai ales cele de pe Giulesti, asa ca daca vreti sa o cunoasteti o gasiti in peluza alaturi de Dana, si alte rapidiste care formeaza Granata Girls.
            Pe Iaia si Cezara le-am descoperit intamplator pe messenger, iar apoi am avut ocazia sa ne imbratisam si sa devenim prietene. Iaia, ce sa spun, cred ca a facut numeroase escapade si sacrificii pentru a fi alaturi de Rapid. Fetele de la malul marii, sunt inca o dovada a faptului ca spiritul rapidist exista pretutindeni, chiar si departe de Giulesti, iar fetele sunt doar doua exemple de acest gen.
            O alta prietena pe care am cunoscut-o tot prin intermediul Rapidului este Paniota. La fel de devotata,  prezenta pe Giulesti mereu, desi familia ei este departe. Ar putea sa concureze cu usurinta la un concurs de miss pentru ca detine atat frumusete fizica cat si sufleteasca.
            O parte din cei amintiti mai devreme, i-am cunoscut la petrecerea de revelion de la stadion. Si m-am convins si de faptul ca Miau nu este o pisica blanda ce zgarie rau.
            Pe Horia nu-l cunosc personal si nu-mi permit sa spun prea multe despre el. Am avut doar o discutie mai aprinsa, mai bine zis o cearta. Se vede ca e un mare suporter rapidist, realist si sigur pe sine. E unul dintre cei care se ocupa de topicurile de pe forum, intotdeauna in discutii cu rapidistii. Ar mai fi si Clapy din categoria celor pe care nu-i cunosc personal, cel care sta mai mult invizibil, iar cand apare mai spune cate o gluma. Are simtul umorului si avem nevoie si de astfel de oameni pentru spiritul rapidist.
            Despre Leasa toti rapidistii au auzit. Este cel care vorbeste prin intermediul cantecelor sale, despre Rapid. Muzica lui, versurile, ne insufletesc, amintindu-ne de importanta si marcile adanci pe care clubul asta le lasa pe sufletele celor care inteleg fenomenul rapidist. (Imi cer scuze daca in descrierea vreunuia am facut vreo greseala.)

             Eu fac parte din marea familie rapidista parte inca de la nastere. In comparatie cu ceilalti mai am multe povesti de ascultat despre Rapid si despre viata. Si am de la cine sa le ascult, asta este norocul meu. Cele 11 exemple de oameni devotati Rapidului, sunt doar o minuscula parte din numarul de rapidisti care vin pe Giulesti si trec de la agonie la extaz. Ca si ei, exista alti suporteri care au facut la fel de multe sacrificii sau au ajutat cate putin spiritul rapidist. Fara astfel de oameni implicati, Rapidul nu ar mai implini 85 de ani. De aceea avem viitorul echipei iubite in maini si indiferent de alte interese pe care le-am avea, impreuna facem ceva pentru clubul nostru. Numai faptul ca suntem sustinatorii acestui fenomen zbuciumat si plin de imprevizibil, inseamna foarte mult. M-am convins ca Rapidul poate sa schimbe destine si sa lege adevarate prietenii. Iar eu o simt pe pielea si simt in sange mandria de a fi alaturi de culorile alb-visinii.
            Da, suntem alaturi de o metafora a fotbalului. Echipa care a fost un izvor de inspiratie pentru marii oameni de cultura romani. Mari actori, cantareti si scriitori au fost si sunt sustinatori ai Giulestiului, fabricand acele maxime visinii, unice in fotbal. Si as mai adauga si faptul ca suntem speciali, suntem unici, altfel decat altii. Suntem niste simpli rapidisti…
            La multi ani Rapidule si tuturor rapidistilor ! Sa ne aduci multe bucurii de acum incolo ! Noi iti suntem alaturi ca intotdeauna, trup si suflet !
 

‘’Stiti dumneavoastra cum si cand s-a nascut Rapidul?
Intr-o dimineata de iunie 1923. Am si acte. Am procesul-verbal! Scris cu cerneala violeta. Cerneala cefereului. Pe prima fila sint cinci nume -Grigore Grigoriu, Geza Ginger, Tudor Petre, Dumitru Constantinescu si Franz Hladt, dar totul a pornit intr-o dimineata (n.r. -11 iunie), in atelierul de scularie de la Grivita, cu urmatoarele cuvinte:
–Ce zici, Geza, daca am face si noi o echipa de fotbal?
–Sa-ncercam, Grigore…’’