Rapidule, tu esti cel care ne face viata mai frumoasa! Esti cel care ii determina pe oameni sa faca sacrificii, esti cel care ii inspira si ii face poeti. Nu-mi vad viata fara tine si nici nu-ti poti imagina cat de mult sufar pentru ca ti-ai pierdut stralucirea de altadata. Multi si-au batut joc de tine, au patat aceste culori pentru bani. Nu stiu, nu au de unde sa stie istoria ta, au calcat-o in picioare. Pot sa-ti spun ca ti-ai pierdut farmecul, nu mai esti tu, cel de odinioara …
             Nu stiu pe ce drum te-ai pierdut. S-au aprins prea multe scantei din partea tuturor. Cert e ca ‘’ Rapidul de azi arată ca un mărfar plin de grohotiş. Nu opreşte nici în gările mari, nici în gările mici. Se duce direct în prăpastie’’, asa cum spune marele Fanus Neagu. De cand sufletul omului se vinde pe bani, de cand lumea judeca numai dupa aparente, traim cele mai groaznice vremuri, in care avem impresia ca lumea e la picioarele noastre, ca secretele nu mai exista, insa unde sunt sentimentele, unde este frumusetea spirituala a oamenilor? Si ea s-a pierdut pe drum. De atunci, Rapidul a intrat in moarte clinica. S-a intamplat brusc. Era si vremea sa se intample. Rapidul nu poate trai intr-o astfel de lume. El e invatat sa existe altfel, e invatat sa fie inconjurat de oameni deosebiti. Va simtiti mai fericiti in lumea asta? Cred ca va inselati. Eu una nu sunt fericita si ma gandesc in fiecare zi de ce anume ma mai pot agata pentru a trai in profunzime lucrurile. Valorile sufletesti s-au evaporat …
            Asa-zisii patroni ai Rapidului, nu vreau sa-mi mai amintesc numele lor, se joaca cu frumusetea acestei echipe. Distrug si murdaresc o istorie extraordinara, realizata cu multe eforturi. Asa au fost rapidistii. S-au plans mult, dar s-au exprimat liber. S-au revoltat in multe situatii si s-au bucurat incredibil de tare pentru cele mai neinsemnate clipe de fericire, pentru cel mai frumos gest. Au admirat spectacolul si au simtit ‘’agonia si extazul’’ in stare pura, pe Giulesti. Istoria e vie si nimeni nu ne-o poate fura, desi raiul fotbalistic giulestean s-a transformat intr-o reprezentatie de circ. Strainii Rapidului nu au cum sa stie ceva despre noi. Ei ne saluta intamplator, pentru ca asta e datoria lor si la urma urmei au venit pentru o punga de bani. Unde sunt exemplele de devotament ale echipei? Patronii Rapidului le-au inlaturat. Au avut grija sa-i indeparteze pe rapidisti. Va spun sincer ca as fi preferat sa joace vechii rapidisti si sa greseasca ei, decat sa avem printre noi niste straini, care pe langa faptul ca ne-au dezamagit in teren, in sufletele noastre sunt doar niste anonimi.
            Credeam ca putem sa mai salvam spiritul asta. Acum, pe zi ce trece, ma conving de faptul ca ne deterioram si mai mult. Imi puneam sperantele in suporteri, dar nici ei nu mai sunt ce erau odata.  Au ramas putini cei care stiu ce inseamna Rapid cu bune si cu rele. Din pacate, nu putem trai in trecut, trebuie sa fim aici, in prezent, sa trecem alaturi de Rapid prin cele mai triste momente ale existentei lui. Doar povestile despre Marele Rapid sau despre legendele rapidiste, spuse de oamenii cu tineretea in trecut, ne mai dau inca o lectie. Totul s-a schimbat, ne-am pierdut, dar as da orice, absolut orice pentru a regasi Rapidul de altadata, chiar si in lumea asta. O sa astept daca e nevoie o viata intreaga pentru reinvierea adevaratului spirit rapidist! Si poate ca, Rapidul, intr-adevar, nu e facut pentru performanta, dar sunt sigura ca e vesnic si te face sa traiesti!
             Are nevoie de noi!…