Poveste in alb-visiniu
Lumea povestilor e fantastica, e o lume in care greutatile vietii sunt intotdeauna depasite, o lume in care magia si placerea de a trai sunt esenta. Aseara Giulestiul a fost desprins dintr-o alta lume pe care acesti minunati rapidisti au realizat-o. A trecut mult timp de la ultima poveste din tribune, de la atmosfera fabuloasa pe care numai marile orgolii, istoria si sentimentele, pot sa o faca. Aseara s-au spus multe din tribune, iar farmecul meciului a fost mentinut de suporteri. Rapidistii au colorat Giulestiul asa cum niciodata nu a mai fost. Si indraznesc sa spun asta pentru ca bannerele, coregrafiile, sustinerea totala a fanilor, toate acestea s-au imbinat perfect, intr-un moment in care multi ne vad la pamant, desfiintati. Un exemplu mai vizibil ca asta nu exista. Un exemplu de devotament total si continuitate. Nu, probabil ca s-a ridicat pielea pe voi cand ati vazut ce au facut rapidistii aseara. Cu siguranta nu v-ati asteptati la atata inspiratie. Da, pentru ca multi dintre voi credeti ca Rapidul depinde de venirea lui Taher sau de plecarea lui Copos. Iata ca nu! Priviti cata putere, cata loialitate si cata dragoste emana acesti suporteri! Am luat o pastila inaintea meciului si va marturisesc ca la fiecare atingere de balon, inima parca imi iesea din piept, emotiile au fost superbe chiar si din fata televizorului. Stelistii au fost foarte ofensati de injuraturile si de mesajele rapidiste. Dar vreau sa le reamintesc ca au fost pe un stadion, nu in incinta vreunei biserici ridicate de ‘’bunul lor razboinic’’. Cine nu cunoaste si nu accepta fotbalul asa cum este el, cu bune si cu rele, sa nu mai faca pe penibilul, sa taca, sau eventual sa se calugareasca.
Am avut sustinere, dar din pacate nu am castigat. Am simtit victoria, jucatorii rapidisti au luptat, asta trebuie sa recunoastem, insa mai mult de atat nu s-a putut. A fost un meci in care ambele echipe au fost extrem de prudente, iar diferentele au fost facute doar de duelurile incrancenate, de la mijlocul terenului. A fost o lupta in zadar, in care s-a remarcat capitanul nostru, Vasile Maftei. Incredibil! S-a simtit rolul lui in toata povestea asta. E responsabil cu pastrarea macar a unei mici parti din atitudinea pe care un jucator rapidist trebuie sa o aiba in momentele grele si decisive. Maftei a fost alaturi de noi atatia ani, nu s-a plans de nimic, iar acum este jucatorul numarul unu al Rapidului.
Aseara s-a mai scris inca o poveste. O poveste in care suporterii au fost protagonistii, iar Giulestiul, acel rai fotbalistic, despre care s-au spus atatea. Le-am demonstrat ca Rapidul va dainui si va trece peste toate! Respect pentru toti rapidistii, pentru seful galeriei si pentru Vasile Maftei! Cu astfel de embleme, Rapid rezista, chiar daca istoria si spiritul lui sunt patate de cei care nu au cum sa stie ce inseamna culorile alb-visinii. Aceste culori deosebit de expresive si curate, care ni se infiripa in suflete puternic, pentru totdeauna, facandu-ne sa traim sentimente unice. Nu am fost victoriosi, am facut doar un egal, dar esenta ramane in lucrurile mici. In faptul ca am vazut poze cu rapidisti din toate colturile tarii ce s-au intalnit pe Giulesti, s-au unit, si si-au spus povesti, intr-un loc de basm. Sa invatam ceva din egalul asta, din orice victorie sau infrangere pentru ca toate acestea inseamna viata!
Iar daca vom ramane impreuna ca aseara, NIMENI, NICIODATA, nu va clinti Rapidul din loc!
Ma asteptam sa fi scris cateva cuvinte despre Gabi Fuior-fie-i tarana usoara. Ai blogul cel mai consistent de pe RAPIDFANS si cred ca puteai.
Articolul asta este cronica meciului Rapid-steaua. Probabil ca trebuia sa vorbesc si de domnul Gabriel Fuior, dar nu mi-am amintit la momentul respectiv. Imi pare rau. Eu nu l-am cunoscut personal si din pacate nu stiu multe despre dansul. Sunt multi cei care au scris si stiau mai bine.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, si sa ne vegheze, sa aibe grija de Rapid si de toti rapidistii! E teribil cum mor oamenii in ziua de azi, si tineri, lucrul asta e cel mai dureros…
sunt un fan rapidist am 51 ani am prins echipa cand juca fotbal de placere acum totul s-a schimbat.Suporterii care sunt aproape de voi la stadion ar tb sa inteleaga ca tot ce inseamna mass media si scrisa si vb jignesc aceasta echipa,chiar voi care mergeti pe stadion nu auziti coment pur si simplu cei la tv isi bat jok de echipa.acest Emil Gradinescu si regizorii care filmeaza meciul cand vor ei sa dea reluari le dau cand nu nu,chiar nimeni nu are curajul sa ia atitudine,cand era sef de galerie Mincea comentariile erau facute corect(cred de frica).In meciul cu steaua faza cu bricheta a fost regizata sau voi chiar ati inghitit-o fara sa esiti pe pot cu un comunicat,corsicanu sta toata ziua la tv dar nu vb despre dusmanii echipei il jigneste pe copos care totusi tine la echipa voi care sunteti acolo poate stiti mai multe astept rasp
dupa meciul cu craiova acest MITITELU face ironii la adresa echipei,cand vreodata inainte de 90 cand galeria era unita si lupta ptr echipa chiar si in div B ironiza ehipa cineva,toate coment sunt impotriva echipei si clubului chiar voi nu aveti nimik de com la adresa pustilor crescuti de stea si dinamo nu pot sa cred ca la toate telviziunile nu exista nici un rapidist ce tb facut,lasam sa fie distrusa aceasta echipa care a construit acest drum cu fff multa munca,devotament si lasam pe acesti comentatori sa distruga imaginea echipei si sa o arunce la gunoi cum vor ei si cand vor ei .Sunt multi oameni care vad coment ironizate ale acestora referitoare la echipa dar nu au posib de a intra in direct sunt oameni precum turcu si becali chiar dc stiu ca echipa lor e in dezavantaj o apara cu orice pret pt ca asa au fost crescuti la noi spiritul rapidist a disparut,Marian Iancu spune ca e rapidist inrait dar cand are ocazia jigneste printre dinti rapidul,ar tb ca rapidistii sa-si stranga randurile ca vin furtuni mari(valiza)macar rapidistii sa fie uniti va multumesc si dc stiti mai multe va rog sa-mi marturisiti dc se poate binenteles
Iti multumesc pt raspuns. Este foarte trist sa nu mai gasesc nimic pe blogul lui,era pentru mine un site de vizitat in fiecare zi, chiar daca nici eu nu l-am cunoscut personal. Cateva zile dupa ce am aflat de tragedie n-am mai fost bun de nimic. Parca mi-ar fi murit un membru din familie. Odata cu ultimul sau mesaj au disparut si ceilalti, putinii dar atat de devotatii rapidisti care scriau acolo pe blog. Asa am ajuns sa scriu aici, am dedus ca sigur vei scrie cateva cuvinte despre ce s-a intamplat. Habar n-am de ce. Poate pt ca-mi lipseste ca un frate sau poate ca am crezut ca poti, asa cum ti-am mai zis.
Probabil nu se mai ocupa nimeni de blogul acela, acum ca domnul Gabriel Fuior a murit. Se putea scrie, normal ca puteam scrie despre moartea acestui mare rapidist.
super tare dar si plin de adevaruri!
