In sfarsit a venit weekendul cel mai asteptat din aceasta luna. Au inceput iar meciurile, dupa o pauza parca interminabila, intesata numai de lucruri ce pot speria chiar si pe cel mai temerar dintre suporteri. Chiar si asa, noi, nu ne-am pierdut speranta si am crezut si credem ca RAPIDul nu va muri niciodata. Acest lucru s-a vazut si prin cei peste 500 de suporteri care au facut deplasarea la Bistrita, chiar daca ninsese toata ziua si se anunta ninsoare si in ziua meciului. Nimic nu a putut impiedica sa ne demonstram iubirea noastra nemarginita, atmosfera fiind una de sarbatoare, atat pe teren cat si in peluza. Parca si soarele in sfarsit stralucea si pe strada noastra, dupa multe zile de furtuna. Atat la propriu cat si la figurat. 

Galeria ce si-a incurajat neincetat favoritii, ce a cantat cu atata patos in voce parca pentru a le transmite jucatorilor ca suntem acolo doar pentru ei, ca nu ii vom parasi niciodata…sa aiba incredere !

Echipa, acesti nebuni frumosi, care ne-au demonstrat atasamentul, care in conditiile dificile prin care trece clubul, au ales varianta de a juca, de a nu se gandi la bani, de a spera si ei ca totul pana la urma va fi bine. Au continuat sa lupte cand puteau parasi corabia cu barcile de salvare. Cand toti sacalii asteptau ca RAPIDul sa moara, pentru a se repezi sa traga cu dintii de “hoit”, am produs surpriza. Asa e ca nu v-a venit sa credeti ce bine au jucat baietii? Cat de bine au putut strange radurile, cat de bine au putut lupta, pentru a castiga acest meci? Ce imperial a fost Constantin in aparare,dupa o pauza parca prea lunga, ce show a facut Cesinha? Cat de bataiosi la scorul de 2-1. Ce lupta frumoasa pentru a nu pierde , dar si pentru a face spectacol pentru noi, cei prezenti…

Cu siguranta, datorita crizei, sunt sigura ca vom fi si mai periculosi, pentru ca stim sa strangem randurile, iar in aceste situatii de criza se vede cine este alaturi si lupta. Parca au devenit iar o familie ca pe vremea lui Razvan. Multumesc din suflet baietilor pentru devotamentul aratat.

Nu putea fi totul insa lapte si miere , trebuie sa le reprosez baietilor din galerie, liderului in special, pentru ca el trebuia sa ia atitudine, faptul ca nu au scandat UN NUME MARE. Trebuia sa incepem si sa terminam meciul cu scandarea numelui lui MARIAN RADA. Pentru ca el, a fost, pentru prima data “antrenor principal cu acte in regula” ca sa zic asa. Nu a mai fost solutia de urgenta sau de interimar. Un mare minus din acest punct de vedere, pentru ca am fost putin amnezici, doar in cazul lui Rada. Pentru ca noi de obicei nu ne uitam gloriile, cum a fost si cazul cu Nelutu Sabau. In rest, nu am ce reprosa, au cantat cu multa patima. Sa speram ca pe viitor nu se va mai repeta aceasta greseala imensa din punctul meu de vedere.

Ne vedem si auzim vineri, acasa, cu Farul. Trebuie sa fim cat mai multi. Hai RAPID