Dac-ar fi sa calculam teoretic, dupa vorbele si ambitiile lui Copos, Rapidul nostru ar trebui sa fie campion anul asta. Nu s-au facut transferurile acelea miraculoase care sa rupa gura targului. ( continuarea … )

            Probabil, George Copos, ar fi vrut ca noi, rapidistii, sa-l credem atunci cand a spus ca pana pe 15 decembrie se vor semna actele pentru ca Stache sa preia clubul. ( continuarea … )

             Daca fotbalul ar fi fost ghidat dupa blesteme, cu siguranta am fi putut crede ca Rapidul e blestemat. Au fost doua meciuri importante, cele mai importante, cele mai solicitante pentru spiritul si sufletele suporterilor rapidisti. In ambele meciuri am condus cu 1-0 si eram pe punctul de a castiga, eram aproape de clipa de fericire maxima. Dar am fost egalati de fiecare data. In plus, Herea, jucatorul numarul 1 al echipei, a fost nevoit sa paraseasca terenul atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el. Multora le e greu sa depaseasca momentele in care le scapa printre degete, victoria. Noi, suntem rapidisti si stim ce inseamna sa pierzi, mai mult ( continuarea … )

            Nu vreau sa intelegeti ca ne-a fost frica de stelisti. Doar ca am avut victoria in maini si ne-a fost teama sa nu o scapam. Si tocmai din aceasta cauza am scapat-o.
            Am trait doua reprize total antagoniste. Au fost primele 45 de minute in care rapidistii au dominat. In a doua repriza am vazut un Rapid slab, fara puteri. O repriza de cosmar din care am scapat cu bine pentru ca Bornescu a fost in poarta. Herea si Fernandes au fost marile pierderi ale Rapidului. Buga si Ionita nu s-au vazut mai deloc in joc si ( continuarea … )

           Daniel Niculae ramane copilul acela care se batea cu pumnii in piept pentru Rapid. Baiatul acela care canta imnul Giulestiului cu mana pe inima. Cel care dadea tonul scandarilor in galerie, la finalul meciurilor. Unul dintre putinii ‘’jucatori-suporteri'’. Unul dintre noi, cu aceasta patima in suflet, zi de zi. Traim cu speranta ca se va reintoarce candva, acasa. In Giulesti, acolo unde, Nico, ne-a invatat sa visam la mai mult si sa fim mandri de faptul ca suntem rapidisti. Astazi, poate ca nu-l mai putem numi ‘’copilul teribil al Giulestiului’’. Ramane o amintire. A implinit 27 de ani, nu mai e un copil, un baiat, ci ( continuarea … )