|
Nu pot condamna si nu pot abandona un spirit, iubirea ce mi-a fost sadita in suflet, inca de cand m-am nascut.
Rapidul m-a invatat ca trebuie sa lupt, desi sunt pe fundul prapastiei. Rapidul nu doar ca ne-a invatat sa ne taram pana iesim la suprafata, ci chiar sa ne ridicam in picioare, ( continuarea … )
Exista lucruri pe care, doar daca esti rapidist, le poti intelege. Nimic din tot ceea ce s-a spus despre Rapid, nu poate fi contrazis. Aceleasi sentimente nebune, aceeasi speranta, aceeasi emotie care te arde pe dinauntru. ( continuarea … )
|
Acolo unde iubirea si ura se intalnesc e greu de intervenit. E o granita pe care noi, rapidistii, suntem obisnuiti sa o atingem intr-un astfel de meci. Orice miscare a mingii ne face sa traim un alt sentiment, diferit si totodata solicitant pentru inimile noastre. Dragostea pentru acest spirit e cea care ne transforma, e cea care ne uneste, ne aduce la stadion si ne face sa cantam intr-un mod dumnezeiesc. ( continuarea … )
|
Ce-nseamna sa mergi pe Giulesti, intr-o seara de inceput de martie, patrunzator de friguroasa, fara sa-ti pese de rezultat, de patron, doar avand un dor imens in suflet si evident, acea emotie inexplicabila, acea bataie de inima mai accelerata, care te insoteste in ziua meciului, de cand te trezesti si pana adormi ?
|
Stiti ce-mi place cel mai tare si ceea ce, uneori, devine al naibii de amuzant? Faptul ca, dupa ce Rapidului i s-a cantat prohodul, dupa ce toata presa vuia si trantea titluri cu falimentul Rapidului, noi, rapidistii, simpli, “saraci”, cu inimile frante, am trecut peste o perioada, iar in prezent, la inceputul returului de campionat (nu neaparat ca ni s-ar fi intamplat ceva extraordinar, peste noapte), dar vad si mai mult optimism, speranta, indemnuri si din ce in ce mai multi rapidisti care cred in spiritul asta pana la capat.
