|
Ce-nseamna sa mergi pe Giulesti, intr-o seara de inceput de martie, patrunzator de friguroasa, fara sa-ti pese de rezultat, de patron, doar avand un dor imens in suflet si evident, acea emotie inexplicabila, acea bataie de inima mai accelerata, care te insoteste in ziua meciului, de cand te trezesti si pana adormi ?
|
Stiti ce-mi place cel mai tare si ceea ce, uneori, devine al naibii de amuzant? Faptul ca, dupa ce Rapidului i s-a cantat prohodul, dupa ce toata presa vuia si trantea titluri cu falimentul Rapidului, noi, rapidistii, simpli, “saraci”, cu inimile frante, am trecut peste o perioada, iar in prezent, la inceputul returului de campionat (nu neaparat ca ni s-ar fi intamplat ceva extraordinar, peste noapte), dar vad si mai mult optimism, speranta, indemnuri si din ce in ce mai multi rapidisti care cred in spiritul asta pana la capat.
|
Fanus Neagu spunea ca “Rapidul nu opreste in garile mici”.
Era, de fapt, titlul unei carti dedicate acestei echipe. Rapidul de astazi nu mai opreste in nicio gara. Merge pe un drum anevoios, intunecat, plin de nesiguranta si neinteles.
|
In timpul meciului de luni seara, m-am intrebat ce se intampla cu mine. Parca priveam pierduta, nedumerita si obosita de atata speranta, un meci, in care jucatorii Rapidului se chinuiau.
Credeam ca e momentul cand ( continuarea … )
|
De la etapa la etapa, de la an la an, Rapidul o ia din ce in ce mai jos. Insa, parca anul acesta a inceput cel mai prost. Daca in trecut pe vremea aceasta eram echipa momentului, iar rivalele ne luase serios in seama, acum parca ne-am prabusit din prima si rivale ne sunt echipele ce se gandesc sa nu retrogradeze.
